Angajament de plată. Data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în restituirea plăţilor efectuate în executarea unui angajament de plată lovit de nulitate
| Comentarii |
|
Angajamentul de plată este un act juridic unilateral care se bucură de o prezumţie de validitate până la declararea nulităţii lui printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Termenul de prescripţie pentru restituirea prestaţiilor efectuate în executarea unui angajament de plată lovit de nulitate începe să curgă de la data hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a pronunţat nulitatea.
(Secţia civilă, decizia nr. 4866 din 23 octombrie 2001)
CURTEA,
Prin sentinţa civilă nr. 112 din 17 februarie 1998, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea reclamantului M.D.V., a constatat nulitatea angajamentului de plată din 6 iunie 1991 şi a obligat pe pârâta S.C. „R.“ S.A. Bucureşti să restituie reclamantului suma de bani pe care acesta a plătit-o în temeiul angajamentului, cu dobânda legală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că angajamentul semnat de reclamant este nul potrivit art. 966 C.civ., fiind lipsit de cauză, deoarece H.G. nr. 587/1990 nu era în vigoare la data semnării acestuia, fiind publicată în M.Of. la 14 mai 1992.
Prin decizia civilă nr. 263/A din 24 noiembrie 1998, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtă şi a respins acţiunea ca prescrisă.
Recursul reclamantului a fost admis prin decizia civilă nr. 4.735 din 22 decembrie 1999, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie care a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel, reţinând că actul intitulat „angajament11 şi semnat de reclamant este un act unilateral nul, fiind lipsit de cauză, întrucât a fost asumat în temeiul unei hotărâri a guvernului care, nefiind publicată în Monitorul Oficial la data semnării actului, nu putea constitui temeiul unui asemenea act.
Rejudecând după casare, prin decizia nr. 518/A din 26 septembrie 2000, aceeaşi curte de apel a respins apelul, reţinând că plata făcută de reclamant către pârâtă a fost nedatorată şi, deci, supusă restituirii, potrivit art. 992-997 C.civ.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat. Astfel, nu poate fi reţinută critica recurentului, în sensul că acţiunea ar fi prescrisă, pentru că termenul de prescripţie ar începe să curgă fără nici o legătură cu momentul constatării sau al declarării nulităţii actului juridic.
în principiu, actul juridic, chiardacă este încheiat cu încălcarea legii, se bucură de o prezumţie relativă de validitate; în consecinţă, până când intervine o hotărâre judecătorească, care să pronunţe nulitatea, actul este susceptibil de a produce efecte juridice.
Prin urmare, caracterul nedatorat al plăţilor efectuate de intimatul-reclamant M.V. a fost stabilit prin hotărârea judecătorească prin care s-a pronunţat nulitatea absolută a angajamentului semnat de acesta, astfel încât este lipsită de orice temei susţinerea recurentei în sensul că prescripţia dreptului de a cere restituirea sumelor achitate ar fi început să curgă cel mai târziu de la data publicării în Monitorul Oficial a H.G. nr. 547/1990.
| Acţiune în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare... → |
|---|
