CSJ. Decizia nr. 1447/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
D DE C I Z I ANr.2314Dosar nr.3442/2002
Şedinţa publică din 3 iunie 203
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâţii V.D.D.şi V.D.împotriva deciziei nr.175/A din 8.04.2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii-pârâţi prin avocat E.M., intimata-reclamantă F.N.prin avocat A.D.Ş., intimaţii-pârâţi: Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi D.G.A.F.I. Bucureşti, ambii prin consilier juridic O. O., intimatul-pârât Consiliul Local al sectorului 5 Bucureşti prin consilier juridic T.M., lipsind intimatele-pârâte S.C. „C." S.A. Bucureşti şiS.C. „R." S.A. Bucureşti.
Procedura completă.
Avocat M.E., din partea recurenţilor a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, să se admită excepţia privind lipsa interesului juridic al reclamantei - pârâte, să se modifice Decizia şi sentinţa atacată în sensul admiterii excepţiei. A depus note scrise.
Avocat A.D.Ş. a cerut respingerea recursului ca nefondat şi a depus concluzii scrise. A declarat că îşi rezervă dreptul de a cere cheltuieli de judecată prin acţiune separată.
Consilier juridic T.M. a pus concluzii de respingere ca nefondat, a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1447 din 23.11.2001 a Tribunalului Bucureşti, s-a respins ca lipsită de interes, cererea în revendicare formulată de F.N., împotriva pârâţilor: C.G.M.B.. S.C. „C." S.A., S.C. „R." S.A., Consiliul Local sector 5,V.G.şi D., şi pe cale de consecinţă s-au disjuns cererile de constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.41500/1997 şi respectiv nr.537/22.07.1997 privind apartamentul nr.4 din imobilul situat în Bucureşti, str.Carol Davila nr.64, sector 5, şi în revendicarea acestui apartament, respectiv a cererii reconvenţionale formulată de pârâta V.D., toate în contradictoriu cu: S.C. „C." S.A., S.C. „R." S.A. şi C.G.M.B.,Statul Român prin Ministerul Finanţelor; s-a fixat termen de judecată la 15.02.2002 cu citarea părţilor, pentru când se va discuta necesitatea efectuării unei expertize în construcţii, în conformitate cu dispoziţiile de casare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantei F.N.i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu situat în Bucureşti, str.Dr.Carol Davila nr.6 – exclusiv apartamentul nr.4 şi terenul aferent – în sensul că prin dispoziţia nr.55/19.07.2001 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti în baza art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001, reclamantei i-a fost restituit imobilul revendicat. În atare situaţie finalitatea acţiunii în revendicare a fost atinsă prin dispoziţia însăşi a raţiunii formulării cererii în revendicare. Interesul reclamantei în motivarea acţiunii în revendicare nu mai subzistă.
Curteade Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr.175/0.04.2002 – secţiaa III-a civilă,a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii V.D. şi V.G., împotriva sentinţei civile nr.1447/23.11.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu reclamanta F.N.şi pârâţii: ConsiliulLocal al sectorului 5 Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Direcţia Generală pentru Administrarea Fondului Imobiliar, S.C. „C." S.A. şi S.C. „R." S.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art.46,47 din Legea nr.10/2001 nu au legătură cu soluţia pronunţată de instanţa de fond pe excepţia lipsei de interes a reclamantei în a formula acţiunea în revendicare a imobilului în litigiu.
S-a mai reţinut de in stanţa de apel şi faptul că instanţa de fond a acordat prioritate excepţiei lipsei de interes a reclamantei în a formula o acţiune în revendicare a imobilului în litigiu, în detrimentul excepţiei lipsei obiectului acţiunii în revendicare invocată de pârâţii V.D.şi G., pe considerentul că soluiţionând prioritar excepţia lipsei de interes, face de prisos analiza celei de-a doua excepţii invocată de pârâţi.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs pârâţii: V.D.şi V.G., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând prevederile art.304 pct.6,7,8,9,10 C.proc.civ.deoarece:
- Instanţele nu au răspuns la excepţia invocată la data de 9.10.2001 la instanţa de fond, în sensul excepţiei lipsei obiectului acţiunii în revendicare formulată de reclamantă cu privire la imobilul în litigiu. Că instanţa de apel s-a referit la excepţia lipsei interesului asupra întregului imobil revendicat de reclamantă, neţinînd seama de aspectele invocate de pârâţi şi care interesează numai pe aceştia.
- Instanţa de apel în mod greşit a acordat prioritate excepţiei lipsei de interes a reclamantei în a formulaacţiune în revendicare în detrimentul excepţiei lipsei de obiect a acţiunii în revendicare, de vreme ce se impunea în mod obligatoriu analiza şi a excepţiei invocate de pârâţi.
- Excepţia invocată de pârâţi este o excepţie absolută şi deci trebuia analizată. Admiterea acesteia făcea de prisos soluţionarea cauzei în fond.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Formulând acţiunea în revendicare reclamanta F.N.a dedus judecăţii încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str.Dr.Carol Davila nr.64, sector 5, compus din teren în suprafaţă de 357 m2 şi construcţie compusă din două corpuri: corpul A – subsol, parter,etajul 1 şi mansardă, solicitând restituirea acestui drept încălcat prin aplicarea greşită a dispoziţiilor Decretului nr.92/1950.
Imobilulul mai sus menţionat a fost dobândit în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.9074 şi transcris sub nr.5372, ambele menţiuni din 11.02.1996, aparţinând fostului Tribunal Ilfov – act de vânzare cumpărare f.11-14, d = 2771/1997 al Judecătoriei sector 5.
Reclamanta F.N.a dovedit calitatea de proprietar al imobilului în litigiu – în urma deceselor succesive ale autorilor iniţiali precum şi a numiţilor G.I.şi G. M. pentru care s-au depus certificatele de moştenitor nr.1809/2.11.1994, 3/ianuarie1998, 128/12 august 1998 f.3-6, 43, 88 din d = 2771/1997 al Judecătoriei sector 5..
Dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul în litigiu a fost recunoscut prin dispoziţia nr.55/19.07.2001 – f.23 d =4661/2001 al Tribunalului Bucureşti – emisă de Primarul General al Municipiului Buureşti, în baza căreia reclamantei i-a fost restituit în natură, proprietatea imobilului – construcţie cu 2 corpuri – corp A (subsol, parter, 1 etaj, mansardă) corp B (o anexă gospodărească, teren în suprafaţă de 312 m2 , mai puţin apartamentul nr.4 de la etajul 1, vândut împreună cu terenul aferent pârâţilor: V.G.şi D. conform contractului de vânzare-cumpărare nr.41500/13.01.1997 – f.58 d= 2771/1997.
Prin urmare, finalitatea acţiunii în revendicare formulată de reclamantă – recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul în litigiu şi redobândirea posesiei – este îndeplinită prin emiterea dispoziţiei administrative de către Primarul General.
Aşadar, instanţele în mod corect au statuat că de vreme ce a dispărut însăşi raţiunea formulării cererii, nu mai subzistă nici interesul titlului acţiunii în revendicare în susţinerea acesteia.
De asemenea, instanţele în modjudicios au acordat prioritate îndeplinirii cerinţei interesului în promovarea şi susţinerea acţiunii în revendicare formulată de reclamantă faţă de cerinţa excepţiei lipsei obiectului acţiunii, invocată de pârâţii V.D. şi G., devreme ce obiectul cauzei- imobilul în litigiu nu a dispărut şi a fost redobândit de reclamantă pe calea administrativă prevăzută de art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001.
De altfel, prin disjungerea soluiţionării cererilor de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.41500/1997 şi respectiv nr.537/22.07.1997, de acţiunea în revendicare, problema ce interesează pe pârâţi – părţi în contractul de vânzare cumpărare nr.41500/1997 – este în curs de soluţionare şi nu va fi influenţată de modalitatea rezolvării acţiunii în revendicare formulată de reclamantă.
Pentru toate aceste considerente, curtea va reţine că motivele de recurs invocate de pârâţi nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art.6,7,8,9,10 C.proc.civ.şi în consecinţă potrivit art.312 alin.1 C.proc.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii V.G.şi V.D. împotriva deciziei nr.175/8.04.2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâţii V.D.D.şi V.D.împotriva deciziei civile nr.175/A din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a Iii-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2353/2001. Civil. Recurs | CSJ. Decizia nr. 229/2001. Civil → |
|---|
