CSJ. Decizia nr. 2102/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2102DOSAR NR.2520/2001
Şedinţa publică din 22 mai 2003
La data de 16 aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Consiliul Local al Comunei Albeşti, judeţul Mureş, împotriva deciziei civile nr.28 A din 12 aprilie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 16 aprilie 2003 iar pronunţarea s-a amânat la 8 mai apoi la 22 mai 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sighişoara la data de19 ianuarie 1999, reclamantul Consiliul local al comunei Albeşti, judeţul Mureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al municipiului Sighişoara, judeţul Mureş, a se constata că delimitarea teritorială a celor două localităţi este cea prevăzută de Legea nr.2/1968, a se dispune obligarea pârâtei să respecte această delimitare şi să-i permită reclamantei a-şi exercita toate atribuţiile pe întreg teritoriul comunei Albeşti şi a se constata inaplicabilitatea în cauză a Decretului prezidenţial nr.63/1976, act care este nul de drept.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că atât anterior cât şi după apariţia Legii nr.2/1968 linia de demarcaţie dintre cele două localităţi a constituit-o pârâul Valea Dracului, iar prin Decretul prezidenţial nr.63/1976 nu s-a făcut decât să se includă terenul aferent actualei platforme industriale a municipiului în perimetrul construibil al acestei localităţi. Astfel, s-a ajuns la o măsură ilegală dată în contradicţie cu Legea nr.2/1968. Oricum, potrivit art.75 dinConstituţiadin 1965, preşedintele ţării putea emite decrete prezidenţiale în exercitarea a treisprezece atribuţii, dar nici una dintre ele nu privea posibilitatea luării unor măsuri în domeniul organizării administrativ-teritoriale.
Prin sentinţa civilă nr.643 din 5 martie 1999, Judecătoria Sighişoara a respins acţiunea. Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că delimitarea comunelor, oraşelor şi judeţelor se stabileşte prin lege şi că orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai în temeiul legii, astfel încât soluţionarea unor astfel de probleme nu este dată în competenţa instanţelor judecătoreşti.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul Consiliul local al comunei Albeşti a declarat apel, admis prin Decizia nr.388 din 27 martie 2000 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, care a desfiinţat integral sentinţa atacată şi a trimis cauza pentru soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Mureş.
La termenul din 19 mai 2000, reprezentantul reclamantului a precizat că nu doreşte să facă o modificare a delimitării teritoriale, ci respectarea vechii linii dintre cele două localităţi.
La acelaşi termenreprezentantul pârâtului a invocat excepţia necompetenţei materiale generale a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea cauzei, excepţie respinsă de tribunal la termenul din16 iunie 2000.
Reprezentantul pârâtului a mai invocat excepţia netimbrării acţiunii de către reclamant.
Prin sentinţa civilă nr.361 din 17 iulie 2000, Tribunalul Mureş a admis acţiunea, a respins excepţia netimbrării acţiunii, a obligat pârâtul să-i recunoască reclamantului toate prerogativele dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 66,64 ha respectându-se delimitarea administrativ-teritorială stabilită prin Legea nr. 2/1968 precum şi graniţa dintre localităţile Albeşti şi Sighişoara, punctul de hotar constituindu-l conform singurei legi care a avut ca obiect această delimitare – pârâul Valea Dracului.
Pentru a hotărî astfel instanţa a stabilit că acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza Legii nr.146/1997.
În ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut în esenţă că Decretul nr.63/1976 nu a modificat Legea nr.2/1968, aşa încât linia de demarcaţie dintre cele două localităţi o constituiepârâul Valea Dracului.
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Consiliul local al municipiului Sighişoara a formulat apel, criticând hotărârea pentru că a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, instanţele judecătoreşti nefiind competente în a soluţiona pricina. De altfel, se arată în motivarea apelului, instanţa a soluţionat altceva decât obiectul strict al investirii ei, acordând mai mult decât s-a cerut.
Prin Decizia nr.28/A din 12 aprilie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea atacată şi în fond a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că obiect al litigiului este delimitarea administrativ-teritorială, acesta fiind atributul exclusiv al puterii legislative şi executive.
Împotriva acestei decizii, Consiliul Local al comunei Albeşti a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. şi criticând hotărârea pentru căa aplicat greşit la cauza dedusă judecăţii prevederile Decretului nr. 63/1976, instanţa a reţinut că acesta a modificat graniţa administrativă dintre comuna Albeşti şi municipiul Sighişoara şi pentru că nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii, anume raportul de expertiză topografică, planşele din dosarul nr.3661/2000 şi evidenţele oficiului de cadastru.
Recursul este nefondat şi urmează a se respinge.
Instanţa a fost investită cu soluţionarea acţiunii având ca obiect constatarea că delimitarea teritorială a comunei Albeşti şi municipiului Sighişoara este cea prevăzută de Legea nr.2/1968, a obliga pârâta să respecte această delimitare şi a constata inaplicabilitatea Decretului nr.63/1976, care a inclus platforma industrială în perimetrul construibil al pârâtei.
Cu referire la obiectul acţiunii, art.3 alin.1 din Legea nr.69/1991 a administraţiei publice locale, în vigoare la data sesizării instanţei, prevedea că delimitarea comunelor, oraşelor şi judeţelor se stabileşte prin lege, iar art.72 alin.3 lit."o" din Constituţie statuează că organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală, se reglementează prin lege organică.
Din dispoziţiile legale evocate rezultă fără echivoc că delimitarea unităţilor administrativ-teritoriale care implică stabilirea limitelor teritoriale înlăuntrul cărora fiinţează şi îşi exercită competenţele autorităţile publice este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organică o poate reglementa.
Legiuitorul a prevăzut şi posibilitatea unei modificări ulterioare a limitelor unităţilor administrativ-teritoriale stabilite mai înainte prin lege, precizând în art.3 alin.1 din Legea nr.69/1991 că orice modificare se poate efectua numai în temeiul legii şi cu consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum care se organizează potrivit legii.
Dispoziţia legală amintită este menită să precizeze că nu numai delimitarea comunelor, oraşelor şi judeţelor, dar şi modificarea delimitării se poate efectua doar în temeiul legii, cu condiţia consultării prealabile a cetăţenilor prin referendum.
Pronunţând o hotărâre asupra delimitării teritoriale a comunei Albeşti, în sensul că această delimitare este cea prevăzută de Legea nr.2/1968, a obliga pârâta să o respecte şi a constata inaplicabilitatea în cauză a Decretului nr.63/1976, care a inclus platforma industrială în perimetrul construibil al localităţii Sighişoara, instanţa ar depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti, ceea ce ar constitui o imixtiune în sfera activităţii legislative sau executive, un exces de putere, prin trecerea abuzivă a barierelor dintre funcţiile care revin autorităţilor publice.
Faţă de dispoziţiile legale care stabilesc că numai prin lege se determină delimitarea comunelor, oraşelor, judeţelor, tot prin lege se poate modifica delimitarea anterioară, cu cerinţa consultării prealabile prin referendum a cetăţenilor, se apreciază că instanţa nu are nici competenţa de a interpreta conţinutul legii sau a altor acte normative care reglementează această problemă şi nici nu are calitatea de a constata inaplicabilitatea unui asemenea act normativ.
Obiectul pricinii, aşa cum a fost formulat şi cu care instanţa a fost investită, nu intră în sfera de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti, organizarea administrativ-teritorială şi delimitarea administrativă a localităţilor sunt atribute care aparţin în exclusivitate puterii legislative şi executive.
Această constatare, a necompetenţei instanţelor judecătoreşti în soluţionarea cauzei, face inutilă cercetarea motivelor de recurs învederate de reclamant, anume că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile Decretului nr.63/1976 şi nu a analizat înscrisurile la care recurentul se referă, tocmai pentru că, neavând competenţa să judece cauza, nu o avea nici pe aceea de a verifica probele oferite de părţi şi de a interpreta dispoziţiile actului normativ amintit.
Pentru aceste considerente, urmează a se respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Comunei Albeşti, Judeţul Mureş împotriva deciziei nr.28/A din 12 aprilie 2001 a Curţii de Apel Tg.Mureş, secţia civilă.
Obligă pe reclamant la 25.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 53/2001. Civil. Perimare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2071/2001. Civil → |
|---|
