CSJ. Decizia nr. 2354/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2354Dosar nr.5899/2001
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâţii Ş.A.şi Ş.A.împotriva deciziei nr.459 din27 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii-pârâţi ambii asistaţi de avocat Ş.N., intimaţii-reclamanţi P.S.B. şi P.O.P. ambii prin avocat A.R., intimaţii pârâţi Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi DAFI, ambii prin consilier juridic O. O. A lipsit intimata pârâtă S.C. "H.N."SA.
Procedura completă.
Instanţa pune în discuţie aspectele privind competenţa de soluţionare a pricinii în raport de valoarea contractului a cărui nulitate s-a solicitat, precum şi soluţionarea apelului la data de 27 septembrie 2001 faţă de intimatul reclamant P.C.decedat la 31 august 2001.
Avocat Ş.N. arată că, în opinia sa competenţa în primă instanţă aparţine judecătoriei având în vedere valoarea contractului, precum şi faptul că nulitatea contractului constituie capătul principal de acţiune. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor cu trimitere la judecătorie,apelul fiind soluţionat faţă de o persoană decedată.
Avocat A.R. solicită respingerea recursului arătând că, întrucât, preţul real al contractului de vânzare era de 400.000.000 lei competenţa în primă instanţă aparţine tribunalului şi că, prin soluţionarea apelului faţă de decedatul P.C.nus-a adus nici un prejudiciu nimănui.
Consilier juridic O.O.arată că, în raport de valoarea contractului a cărui nulitate constituie capătul principal de acţiune, competenţa aparţine judecătoriei şi că, se impune casarea deciziei pronunţate decurtea de apel faţă de o persoană decedată, cu trimiterea la instanţa de fond pentru rejudecare.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr.220 din 6.03.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii P.S.B., P.C.şi P.O.P.împotriva pârâţilor Consiliul General al Municipiului Bucureşti, D.G.A.F.I Bucureşti, S.C. H.N.SA, Ş.A.şi Ş.A.şi în consecinţă au fost obligaţi pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul nr.4, etaj 1 din imobilul situat în Bucureşti str.Ion Mincu nr.3, sector 1.
S-a respins ca neîntemeiat capătul decerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.4124/24221/14.04.1997, încheiat între pârâtaPrimăria Municipiului Bucureşti, prin SC H.N.SA şi Ş.A.şi Ş.E..
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii proprietarei iniţiale a imobilului şi prin sentinţa civilă nr.3399/1998 a Judecătoriei Sectorului 1li s-a retrocedat imobilul, obligând Consiliul General al Municipiului Bucureşti la predarea lui, sens în care s-a emis şi dispoziţia nr.8493980 a Primarului general al Municipiului Bucureşti.
Pârâţii Ş.A.şi Ş.A.deţin apartamentul nr.4 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4124/24221/1997, încheiat în temeiul Legii nr.112/1995.
Prin compararea titlurilor deproprietate deţinute de părţi, conform art.480 C.civ., instanţa a dat preferinţă titlului reclamanţilor datorită provenienţei de la adevăratul proprietar şi a anteriorităţii acestuia faţă de titlul dobândit de pârât.
S-a admis, cu această motivare, primul capăt de cerere. Instanţa a respins cererea privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, nefiind dovedită frauda la lege, pretinsă dereclamanţi şi nici neseriozitatea preţului cumpărării, acesta a fost calculat conform dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii contractului.
Apelul declarat de pârâţii Ş.A.şi Ş.A.a fost respins prin Decizia civilă nr.459 din 27.09.2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-acivilă.
Instanţa de apel a înlăturat criticile apelanţilor privind lipsa legitimării procesuale active a intimaţilor reclamanţi, cu argumentul că titlul lor de proprietate asupra imobilului a fost recunoscut prin sentinţa civilă nr.3395/1998 irevocabilă, apoi, contrar susţinerilor apelanţilor pârâţi, titlul de proprietateal intimaţilor reclamanţi este mai bine caracterizat, deci preferat, şi este fără relevanţă dacă intimaţii reclamanţi au sau nu cetăţenia română.
Decizia pronunţată în apel a fost atacată cu recurs de pârâţii Ş.A.şi Ş.E..
În esenţă, recurenţii susţin că instanţele au omis să oblige pe intimaţii reclamanţi la plata taxei judiciare de timbru pentru acţiunea în revendicare, conform prevederilor Legii nr.146/1997, apoi nu au examinat aspectul legitimării procesuale active a intimaţilor reclamanţi, preluând fără nici o verificare constatările din sentinţa civilă nr.3399/1998 şi cu toate că reclamantul P.C.a decedat la 31.08.2001, intimaţii reclamanţi nu auîncunoştiinţat instanţa de apel la termenul din 27.09.2001 pentru introducerea în cauză a moştenitorilor, reţinându-l pe defunct în calitate de reclamant.
Recurenţii solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel.
Recursul pârâţilor este întemeiat pentru motivele ce se vor expune.
Obiectul acţiunii în revendicare îl constituie apartamentul nr.4 din imobilul arătat în cererea de chemare în judecată şi tot privitor la apartament s-a cerut constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare nr.4124/24221 din 14.04.1997, act în care se menţionează preţul apartamentului de 21.719.037 lei.
În raport de această valoare, situată sub 150 milioane lei, competenţa materială în soluţionarea cauzei aparţinea la data sesizării instanţei – 7.09.1999 – judecătoriei, conform art.1 pct.1 C. proc.civ., tribunalul având în competenţă judecarea litigiilor civile cu o valoarea de peste 150 milioane lei, potrivit art.2 pct.1 lit.b C. proc.civ., în redactarea anterioară modificării textului prin OUG nr.138/2000.
Aşadar, tribunalul a judecat cauza în primă instanţă cu încălcarea normelor imperative de competenţă materială, motiv de casare prevăzut în art.304 pct.3 C. proc.civ., aspectul necompetenţei fiind pus de instanţa de recurs din oficiu în discuţia părţilor.
Întemeiată apare critica recurenţilor cu privire la neintroducerea în cauză a moştenitorilor intimatului reclamant P.C., decedat la 31.08.2001, Decizia în apel s-a pronunţat la 27.09.2001 faţă de o parte care nu mai era în viaţă la acea dată, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
În consecinţă, recursul se va admite, se vor casa hotărârile pronunţate cu trimiterea cauzei la Judecătoria Sectorului 1 pentru soluţionarea cauzei în fond, soluţie care face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs, ele urmând a fi luate în examinare înrejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâţii Ş.A.şi Ş.A.împotriva deciziei nr.459 din 27 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr.220 din 6 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă şi trimite cauza Judecătoriei Sectorului 1 pentru soluţionarea cauzei pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iun ie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 327/2001. Civil. Revendicare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2353/2001. Civil. Recurs → |
|---|
