ICCJ. Decizia nr. 519/2001. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 519.
Dosar nr. 2057/2001
Şedinţa publică din 5 decembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 184 din 2 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de I.N., I.D. şi I.M. împotriva pârâţilor Consiliul General al Municipiului Bucureşti, F.A., P.L. şi M.R., dispunându-se obligarea acestora de a lăsa reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti compus din teren şi construcţii. S-a constatat că reclamanţii au dobândit de la pârâţii persoane fizice prin actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 10 mai 1952, pentru preţul de 370.000 lei, cota de 11/21 din imobilul situat la adresa menţionată şi că prezenta hotărâre ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Apelul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 439 din 13 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost schimbată sentinţa în sensul respingerii petitului privind revendicarea imobilului, ca inadmisibil, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că tribunalul a apreciat greşit ca fiind dovedită calitatea procesuală activă a reclamanţilor, în lipsa actului de vânzare-cumpărare a autorilor intimaţilor M. şi G.B. De asemenea s-a constatat şi lipsa dovezilor cu privire la calitatea de moştenitori a pârâţilora defuncţilor G. şi M.B., precum şi inexistenţa dovezii privind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, în patrimoniul pârâţilor persoane fizice.
Împotriva acestei decizii au declarat recursul de faţă reclamanţii I.N., I.D. şi I.M. considerând-o nelegală şi netemeinică, precum şi B.S., în calitate de moştenitoare a pârâtei P.L. şi având vocaţie şi la succesiunea pârâţilor F.A., C.M. (fostă P.) soţia pârâtului R.M.
În motivarea acestui al doilea recurs, pentru că primul este nemotivat, recurenta susţine că toţi pârâţii erau decedaţi la data introducerii acţiunii şi ca atare cei chemaţi în judecată erau lipsiţi de calitate procesuală pasivă. De asemenea se arată că nici reclamanţii nu au dovedit că sunt succesorii lui I.A.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr din actele dosarului rezultă că la data introducerii acţiunii – 29 noiembrie 1999, toţi pârâţii nu mai erau în viaţă, P.L. fiind decedată la 18 decembrie 1955, R.M. în anul 1963, iar A.F. la 21 ianuarie 1962, conform certificatelor de deces depuse în recurs.
În această situaţie, sunt incidente prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Cum cei chemaţi în judecată nu mai aveau folosinţa drepturilor civile, rezultă că acţiunea îndreptată împotriva persoanelor decedate nu putea fi luată în discuţie.
De aceea, recursul de faţă urmează a fi admis, conform art. 312 pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a se casa hotărârile pronunţate şi pe fond a se dispuneanularea acţiunii formulate, în temeiul art. 108 C. proc. civ.
Cu privire la recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei dată în apel se constată că deşi acesta a fost înregistrat la instanţa competentă în termenul legal, nu a fost motivat, astfel că urmează a se constata nulitatea acestuia, sancţiune prevăzută expres prin art. 306 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de I.N., I.D. şi I.M. împotriva deciziei nr. 439 din 13 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Admite recursul declarat de pârâta B.S. împotriva aceleiaşi decizii.
Casează Decizia nr. 439 din 13 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, precumşi sentinţa nr. 184 din 2 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, şi, pe fond, anulează acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor F.A., P.L. şi M.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 524/2001. Civil. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 512/2001. Civil → |
|---|
