ICCJ. Decizia nr. 524/2001. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 524.
Dosar nr. 441/2001
Şedinţa publică din9 decembrie2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 339 din 3 mai 1999 a Tribunalului Constanţa s-a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamanta C.L. în contradictoriu cu pârâtul D.I. şi, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâtul reconvenient.
S-a constatat că părţile au dobândit în perioada căsătoriei, cu contribuţii egale, imobilul situat în Constanţa (teren şi construcţie) a cărui valoare de circulaţie este de 150.256.129 lei şi bunuri mobile în valoare de 10.739.800 lei. S-a dispus ieşirea din indiviziune atribuindu-se toate bunurile comune reclamantei, care a fost obligată la o sultă în valoare de 80.632.964 lei.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului conform deciziei nr. 82 din 15 noiembrie 1999 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
La 23 noiembrie 1999 C.L. a solicitat revizuirea sentinţei invocând în drept motivele prevăzute de art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., respectiv că această hotărâre se bazează pe un înscris fals (titlul de proprietate emis de prefectură pe numele intimatului D.I.) şi că, există înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa acesteia (adresa nr. 8026 din 6 mai 1999 a Consiliului local Constanţa prin care i se face cunoscut că este proprietara imobilului ca urmare a partajului).
Investit cu soluţionarea cereri de revizuire, Tribunalul Constanţa a respins-o ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 255 din 29 martie 2000, întrucât în speţă nu poate fi reţinută incidenţanici uneia din motivele de revizuire invocate. Actul pretins a fi fals, ordinul nr. 15 din 28 februarie 1995 al Prefecturii Constanţa privind suprafaţa de 200 mp teren de la nr. 18 nu a fost anulat, iar actul nr. 8026 din 6 mai 1999 a fost emis pe baza unei hotărâri judecătoreşti anterioare sentinţei supuse revizuirii, nefiind nici un impediment pentru ca acea hotărâre să fie prezentată în instanţă.
Apelul revizuientei împotriva sentinţei nr. 255/2000 a Tribunalului Constanţa a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 299 din 6 decembrie 2000.
Revizuienta a declarat recurs împotriva menţionatei decizii imputând instanţei că ar fi aplicat greşit legea şi că nu ar fi ţinut seama de actele existente la dosar, care atestau că este unica proprietară a terenului şi prin urmare nu are nici o datorie faţă de fostul soţ, decedatul D.I.
Recursul este nefondat.
Aşa dupăcum în mod corect a reţinut tribunalul, prin sentinţa menţinută de instanţa de apel, ordinul prefectului de atribuire în proprietate a terenului către D.I. nu a fost anulat prin hotărâre judecătorească, prin urmare nu a fost declarat fals. Astfel, revizuienta nici nu a cerut Judecătoriei Constanţa nu anularea, ci doar completarea ordinului în sensul stabilirii dreptului de proprietate în favoarea ambelor părţi.
Prin hotărârea a cărei revizuire s-a cerut, instanţa a stabilit caracterul de bun comun al imobilului -teren şi construcţie – care a fost atribuit revizuientei cu consecinţa obligării acesteia la plata sultei reprezentând ½ din valoarea bunurilor.
Aşadar, instanţa nu putea reţine incidenţa art. 322 pct. 4 C. proc. civ., înscrisul (ordinul 15 din 28 februarie 1995 al prefectului) nefiind declarat fals aşa cum cere textul de lege citat.
Adresa nr. 8026 din 6 mai 1999 a Consiliului Local Constanţa – Direcţia de patrimoniu care confirmă dreptul de proprietate al revizuientei ca urmare a partajului intervenit între foştii soţi, nu întruneşte condiţiile cerute de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ.
Într-adevăr acest înscris a fost emis posterior hotărârii a cărei revizuire s-a cerut şi conţine relaţii bazate pe o hotărâre judecătorească de partaj, anterioară, nu a fost reţinut de partea potrivnică şi nici nu a existat o împrejurare mai presus de voinţa recurentei-revizuiente care să-l facă imposibil de a fi prezentat.
Din aceleaşi motive, nici noua decizie invocată de recurenta-revizuientăîn concluziile orale, prin care, în baza sentinţei judecătoreşti irevocabile de împărţire a bunurilor comune, prefectul a atribuit terenul acesteia, nu întruneşte condiţiile actului nou, de natură aconduce la admiterea cererii de revizuire.
Motivele invocate de recurenta-revizuientă nefiind întemeiate, nu pot fi reţinute.
Pentru considerentele ce preced, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuienta C.L. împotriva deciziei nr. 299 din 6 decembrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi9decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5284/2001. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 519/2001. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
