ICCJ. Decizia nr. 702/2001. Civil. Revendicare + constatare nulitate contract vânzare cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 702
Dosar nr. 3297/2001
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 27 ianuarie 1997 C.F.A.V. a chemat în judecată civilă pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Consiliul Local, H.V. şi H.M. precum şi pe SC C.I. SA Bucureşti pentru ca în contradictoriu cu aceştia să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 11 din Bucureşti, intervenit între chiriaşii persoane fizice H. şi ultima pârâtă în temeiul Legii nr. 112/1995 şi ca urmare pârâţii să fie obligaţi să-i lase imobilul în deplină proprietate şi posesie.
În susţinerea acţiunii s-au invocat de către reclamantă în calitate de moştenitoare legală a foştilor proprietari, trecerea fără titlu valabil a imobilului în proprietatea statului prin aplicarea greşită a Decretului nr. 92/1950, împrejurare stabilită cu autoritatea lucrului judecat prin sentinţa civilă nr. 485 din 5 mai 1994 pronunţată în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Bucureşti şi dispoziţia nr. 1191 din 19 august 1997 a Primarului general de restituire şi predare-primire a unei părţi din imobil.
Reclamanta a susţinut totodată că vânzarea-cumpărarea apartamentului nr. 11 prin contractul intervenit între pârâţii H. şi SC C.I. SA este lovită de nulitate absolută, fiind întemeiat pe o cauză ilicită şi încheiat cu rea credinţă.
Cerând prin întâmpinare respingerea acţiunii, pârâţii H.V. şi H.M. au cerut totodată chemarea în garanţie a SC C.I. SA şi obligarea acesteia în caz de admitere a acţiunii principale la restituirea sumei achitate cu titlu de preţ la valoarea actualizată.
Prin întâmpinările formulate pârâţii au cerut respingerea ca nefondată a acţiunii, invocând în esenţă faptul că au cumpărat cu bună credinţă, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Soluţionând litigiul în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 1159 din 2 noiembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare şi a obligat pe pârâţi să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie apartamentul revendicat.
Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanţie cu consecinţa obligării SC C.I. SA Bucureşti la restituirea către pârâţii H. a sumei de 24.000.000 lei reprezentând preţul vânzării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că susţinerile formulate de pârâţi în apărare nu ar avea suport probator.
Sentinţa menţionată a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 228 din 15 aprilie 2001, în urma respingerii apelurilor introduse de pârâţii H.V. şi H.M. pe de o parte şi Municipiul Bucureşti prin Primarul general pe de altă parte, ca nefondată.
Spre deosebire de prima instanţă Curtea de Apel a reţinut drept temei a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare faptul că actul nu îndeplineşte condiţiile de validitate, în sensul că nu poate fi identificată persoana care s-a obligat la predarea bunului vândut, aşa încât nici nu ar putea verifica dacă aceasta avea capacitatea de a contracta şi dacă şi-a dat valabil consimţământul.
Totodată s-a înlăturat apărarea pârâţilor cumpărători privind încheierea cu bună credinţă a actului de vânzare-cumpărare, întrucât aceştia nu ar fi dovedit împrejurarea că nimeni în situaţia lor nu ar fi fost în măsură să cunoască situaţia juridică a apartamentului la data vânzării, cât şi susţinerile lor privind culpa reclamantei care nu le-a notificat despre aceasta şi ar fi întârziat punerea în executare a hotărârii judecătoreşti anterioare prin care a revendicat imobilul.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în termenul şi cu respectarea cerinţelor procedurale legale, pârâţii H.V. şi H.M. şi Municipiul Bucureşti prin Primarul general în nume propriu şi pentru SC C.I. SA.
Motivele de casare invocate de pârâţi au vizat lipsa de temei legal a hotărârilor pronunţate cu privire la constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.
La data de 2 februarie 2005 recurenţii-pârâţi H.V. şi H.M. pe de o parte şi intimata-reclamantă C.F.A.V. pe de altă parte, au înfăţişat instanţei de recurs tranzacţia extrajudiciară autentificată prin încheierea nr. 27 din 4 ianuarie 2005 a Biroului Notarial M. Bucureşti, solicitând să se ia act de convenţia lor privind litigiul de faţă.
Din verificarea convenţiei, ratificată de părţi în faţa instanţei rezultă în esenţă, voinţa acestora de stingere a litigiului în condiţiile art. 1704 şi urm. C. civ., achiesarea explicită a reclamantei la admiterea recursului declarat de pârâţi şi declaraţia sa în sensul recunoaşterii dreptului de proprietate al recurenţilor-pârâţi H.V. şi H.M. asupra apartamentului nr. 11 din imobilul situat în Bucureşti, şi totodată voinţa sa privind renunţarea la judecata şi la dreptul subiectiv.
Prin tranzacţie s-a luat act totodată de remiterea sumei de 2000 Euro de către pârâţii H., către reclamanta C.F.A.V. şi s-a consemnat faptul că aceasta din urmă îşi rezerva dreptul de a solicita eventuale despăgubiri în condiţiile şi după procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Poziţia procesuală adoptată de părţi a fost confirmată de Municipiul Bucureşti reprezentată de Procurorul general în nume propriu şi pentru SC C.I. SA care a solicitat pronunţarea unei hotărâri pentru stingerea litigiului dintre părţi în sensul convenţiei.
Constatând că cele stabilite de părţi nu contravin dispoziţiilor legale de drept material şi procedural incidente, instanţa va admite recursurile declarate de pârâţii H.M., H.V. şi Municipiul Bucureşti prin Primarul general şi va casa hotărârile pronunţate în cauză cu consecinţa respingerii acţiunii principale şi a cererii de chemare în garanţie ca lipsită de obiect.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 146/1997, reclamanta C.F.A.V. va fi obligată la plata taxei judiciare şi a timbrului judiciar datorate statului pentru fond şi apel în partea capătului de cerere de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, sens în care se va dispune darea în debit, hotărârea constituind titlu executoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Municipiul Bucureşti prin primar general, H.M. şi H.V. împotriva deciziei nr. 228 din 25 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr. 1159 din 2 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi în fond respinge acţiunea reclamantei C.F.A.V. şi cererea de chemare în garanţie promovată de pârâţii H.V. şi H.M.
Obligă pe reclamanta C.F.A.V. la 11.379.600 lei taxă judiciară de timbru şi 65.000 lei timbru judiciar datorată statului pentru fazele procesuale anterioare.
Dă în debit pe reclamantă cu această sumă, prezenta hotărâre constituind titlu executoriu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6398/2001. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 53/2001. Civil. Perimare. Recurs → |
|---|
