CSJ. Decizia nr. 934/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 934
Dosar nr.5922/2001
Şedinţa publică din 11 martie2003
S-auluat în examinare recursurile declarate de reclamanta N.A.şi de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 485din9 octombrie 2001a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV – a Civilă.
La apelul nominals-au prezentat: recurenta-reclamantă prin mandatar L.C.având studii de specialitate, precum şi recurentul-pârât prin consilier juridic O.O., lipsind intimata-pârâtă S.C."H.N."SA Bucureşti.
Procedura completă.
Mandatarul recurentei-reclamante depune chitanţele nr.14380 şi 15381 din 25 februarie 2003 în valoare de 1.127.816 lei şi respectiv 563.908 lei emise de Compania Naţională Poşta Română – Oficiul 13 Bucureşti şi timbru judiciar în valoare de 45.000 lei. Referindu-se la concluziile scrise solicită admiterea recursului, obligarea pârâţilor la restituirea apartamentului şi anularea contractelor de vânzare încheiate cu rea credinţă. În continuare solicită respingerea recursului declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Consilier juridic O.O. solicită admiterea recursului întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C.proc.civ. astfel cum a fost formulat. Solicită respingerea recursului declarat de reclamantă.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul N.I.E., a cărui acţiune a fost continuată de succesoarea acestuia, N.A.a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C."H.N."SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţat să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie apartamentul nr. 3, situat la etajul 1 al imobilului din Bucureşti, str. Radu Boiangiu, nr. 26, sectorul 1, trecut în proprietatea statului prin Decizia nr. 1835/28 septembrie 1982 a fostului Consiliu popular al Municipiului Bucureşti, în temeiul art. 52 din Legea nr.4/1973 şi înstrăinat în baza Legii nr.112/1995, şi a fi constatată nulitatea acestei decizii administrative, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare nr.4283/22191/15 iulie 1997.
Prin sentinţa nr. 463 din 22 iunie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V – a civilă şi de contencios administrativ a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare, a fost declarată nulă cererea privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare şi au fost respinse cererile de revendicare a imobilului şi de constatare a nulităţii deciziei administrative de trecere a acestuia în proprietatea statului.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis, prin Decizia nr. 485 din 9 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV – a civilă, a fost schimbată, în parte, sentinţa tribunalului, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea, a fost constatată nulitatea deciziei nr. 1835 din 28 septembrie 1982, emisă de fostul Consiliu popular al Municipiului Bucureşti, a fost respinsă cererea privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs reclamanta şi pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate.Reclamanta a susţinut, în esenţă, prin recursul declarat că instanţa de apel nu s-a pronunţat în privinţa cererii în revendicare, asupra caracterului abuziv al trecerii imobilului în proprietatea statului, ci numai cu privire la faptul că bunul, fiind înstrăinat nu se mai află în posesia pârâţilor şi că, datorită existenţei unor litigii cu privire la acest bun, nu putea fi înstrăinat.
Prin recursul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti s-a susţinut, în esenţă, că nu are calitate procesuală pasivă şi că nu a fost motivată anularea deciziei administrative.
Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.
Printre motivele de apel, reclamanta a invocat, în susţinerea cererii de revendicare, încălcarea prevederilor art. 481 din C.proc. civ. şi deci, caracterul abuziv al trecerii imobilului în proprietatea statului.
Instanţa de apel a omis a se pronunţa cu privire la acest motiv de apel, limitându-se numai la a constata că bunul nu se mai află în posesia pârâţilor, fiind înstrăinat.
Această omisiune de pronunţare atrage nulitatea deciziei atacate şi deci casarea ei, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În ceea ce priveşte critica formulată de recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti privitoare la lipsa calităţii procesuale pasive, este adevărat că o atare excepţie poate fi invocată în orice fază procesuală, dar, întrucât judecata va fi reluată la curtea de apel, urmează ca aceasta să se pronunţe şi asupra excepţiei, pentru a nu fi private părţile de un grad de jurisdicţie.
În consecinţă, recursurile urmează a fi admise, conform art. 313 din C. proc.civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta N.A.şi de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 485 din 9 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV – a Civilă pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 933/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 9/2001. Civil → |
|---|
