CSJ. Decizia nr. 1444/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1444
Dosar nr. 2889/2002
Şedinţa publică din9 aprilie2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 14 iunie 2000 la Judecătoria Timişoara, B.D.M. a cerut ca în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Timişoara să se dispună înfiinţarea unei servituţi de trecere de la proprietatea sa la drumul public, pe terenul proprietatea pârâtului pe o lungime de 21 m. şi o lăţime de 2,5 m.
Reclamanta a susţinut că terenul proprietatea sa din Timişoaraîn suprafaţă de 253 m.p. grădină şi 55 mp. construcţie este amplasat pe un loc înfundat între imobilele construite pe străzile Putna şi Olt, aşaîncât nu-şi poate exercita prerogativele.
Prin sentinţa civilă nr. 15129 din 31 octombrie 2000 Judecătoria Timişoara a admis acţiunea şi a dispus înfiinţarea servituţii de trecere pe terenulproprietatea pârâtei, în conformitate cu expertiza tehnică efectuată de ing. R.M.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a constaatat din probele administrateîn cauză că proprietatea reclamantei se află pe un loc înfundat fără ieşire la drumul public, iar calea cea mai scurtă de acces se poate realiza numai pe terenul pârâtului, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 616 – 619 din C. civ. pentru înfiinţarea servituţii.
Hotărârea a fost confirmată prin Decizia civilă nr. 399 A din 22 februarie 2001 a Tribunalului Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara care prin Decizia nr. 1877 din 25 iunie 2001 a admis apelul Consiliului Local al Municipiului Timişoara şi a rejudecat cauza a infirmat cele două hotărâri şi a respins acţiunea ca nefondată.
S-a reţinut că acţiunea nu ar putea fi admisă pentru că înfundarea locului ar fi fost determinată de fapta reclamantei, în cauză nu s-au stabilit despăgubirile necesare cuvenite proprietarului fondului aservit, iar prin expertiza tehnică dispusă nu au fost elaborate şi alte variante deasigurare a dreptului de trecere, în vederea alegerii celei mai scurte.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, care invocând dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a susţinut că deşi instanţele au pronunţat hotărâri contradictorii întemeindu-se pe acelaşi materialprobator„elenuşi-auexercitatrolulactivşinuaulămurit aspectele de fapt esenţiale cauzei, reţinând totodată fără temei legal culpa reclamantei în privinţa înfundării proprietăţii sale.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 616 din C. civ. proprietarul locului înfundat care nu are nici o ieşire la calea publică poate cere să i se permită trecerea pe proprietatea vecinului în scopul exploatării fondului sau cuobligaţia de a-l dezdăuna proprietarul cu pagubele care s-ar produce.
Totodată în conformitate cu dispoziţiile art. 617 C. civ., trecerea trebuie să fie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis.
Dacă apartenenţa terenului ce urmează a fi aservit pentru crearea servituţii la fondul privat al statului nu are nici o relevanţă, alegerea celei mai potrivite căi de acces dintre cele posibile cât şi obligaţia despăgubirii proprietarului terenului afectat de servitute, sunt obligatorii.
Ori, în cauză, cum a învederat pe deplin temei Procurorul general prin recursul în anulare, cele două cerinţe de fond pentru admiterea acţiunii nu au fost verificate pe bază de probe, de nici una dintre instanţele care s-au pronunţat în soluţionarea litigiului.
Aşa fiind soluţionarea în fond a cauzei este vădit greşită, motiv pentru care se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor şi reluarea judecăţii în fond la prima instanţă pentru admiterea probelor ce se impun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 1877 din 25.06.2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, Decizia nr. 399 A din 22.02.2001 a Tribunalului Timiş, secţia civilă şi sentinţa civilă nr. 15129 din 31.10.2000 a Judecătoriei Timişoara.
Trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi9 aprilie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1450/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1419/2002. Civil → |
|---|
