CSJ. Decizia nr. 2067/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2067DOSAR NR.2847/2002
Şedinţa publică din 21 mai 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.1003 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V a Civilă şi de contencios Administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat intimata-reclamantă N.F., consilier juridic V.C.reprezentând pe intimatul-pârât Ministerul de Interne şi consilier juridic V.C.S.reprezentând pe intimatul-chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită, în temeiul art.314 C. proc. civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii judecătoreşti atacate şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei nr.1858 din 5 martie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Intimata-reclamantă N.F. solicită admiterea recursului în anulare şi modificarea în parte a sentinţei nr.1858 din 5 martie 2001 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti în sensul actualizării în continuare a sumei datorate până la data plăţii efective. Depune concluzii scrise.
Consilier juridic V.C.şi consilier juridic V.C.S.solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 martie 2000 N.F. a chemat în judecată Ministerul de Interne, pentru a fi obligat la plata sumei de 140.400.000 lei, din care 38.000.000 lei reprezintă impozitul pe venit calculat şi reţinut conform Ordonanţei Guvernului nr.73/1999 iar 102.400.000 lei reprezintă cele 16 solde datorate conform art.31 alin.2 din Legea nr.138/1999, neachitate.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a fost pensionată cu titlu de pensie de serviciu la data de 31 decembrie 1999 şi, ca urmare, beneficiază de ajutoarele neimpozabile prevăzute de art.31 alin.1 şi alin.2 din Legea nr.138/1999, adică 15 şi, respectiv 16 solde lunare brute.
Cu toate acestea, pârâtul în cauză i-a impozitat 15 solde achitate şi refuză plata celor 16 solde datorate pentru cei 8 ani rămaşi până la împlinirea vârstei de pensionare.
Ulterior, reclamanta a făcut două precizări de acţiune. Prin prima precizare, a pretins suma de 140.170.252 lei, respectiv, 37.738.556 lei impozit calculat şi reţinut aferent celor 15 solde achitate şi 102.431.696 lei reprezintă cele 16 solde brute neachitate, iar prin a doua precizare a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 82.875.608 lei, cu menţiunea că între timp i-a fost achitată suma de 89.627.734 lei.
Ministerul de Interne a cerut respingerea acţiunii invocând dispoziţiile art.70 dinOGnr.73/1999 şi, totodată, a chemat în garanţie pe Ministerul Finanţelor Publice solicitând obligarea acestuia la plata sumei ce reprezintă 16 solde brute neimpozabile.
După soluţionarea unui conflict negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, aceeaşi judecătorie, prin sentinţa civilă nr.1858 din 5 martie 2001, a admis acţiunea introdusă de reclamanta N.F. pentru suma de 124.374.665 lei, la plata căreia l-a obligat pe pârâtul Ministerul de Interne. Totodată, a admis în parte cererea de chemare în garanţie şi a obligat Ministerul Finanţelor să plătească pârâtului suma de 107.102.121 lei reprezentând impozit virat de acesta la bugetul statului, cu privire la ambele sume dispunând actualizarea lor în funcţie de rata inflaţiei.
În motivarea soluţiei pronunţate judecătoria a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.31 alin.1 şi 2 din Legea nr.138/1999 care privesc scutirea de impozit a ajutoarelor acordate în condiţiile textului citat, iar nu dispoziţiile O. G. nr.73/1999, aplicabile de la 1 ianuarie 2000.
Investit cu soluţionarea recursurilor datorate de pârât şi de chematul în garanţie, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V a Civilă şi de Contencios Administrativ, le-a admis, prin Decizia nr.1003/R din 21.06.2001 şi admiţând în parte cererea reclamantei a obligat pe pârât să-i plătească suma de 12.803.962 lei (2 solde pe an, impozabile). A respins cererea de chemare în garanţie.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că ajutoarele cuvenite reclamantei la trecerea în rezervă sunt supuse impozitării potrivit art.70 din OGnr.73/1999.
Împotriva ultimei hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art.330 pct.2 C.proc.civ.solicitând casarea acesteia şi menţinerea sentinţei primei instanţe, cu motivarea că, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile O. G. nr.73/1999 ci ale Legii nr.138/1999.
Recursul în anulare va fi admis, în sensul celor ce urmează.
În adevăr, în temeiul art.31 (1) şi (2) din Legea nr.138 din 20 iulie 1999, în vigoare de la 22 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.
Dispoziţiile citate au fost, însă, abrogate prin art.86 alineat final, partea finală din OGnr.73 din 26 august 1999 privind impozitul pe venit care supune impozitului veniturile din salarii (art.4 litera „b")şi asimilează salariilor „în vederea impunerii", drepturile de soldă lunară, indemnizaţii, prime, premii, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii (art.23 litera „b").
Aceeaşi ordonanţă prevede (art.70) că dispoziţiile sale intră în vigoare la 1 ianuarie 2000 „şi se aplică veniturilor realizate începând cu această dată".
În cauză, deşi reclamanta a fost trecută direct în retragere începând cu 31 decembrie 1999, ajutoarele cuvenite, ca urmare, se constituie în venituri realizate după data intrării în vigoare a OGnr.73/1999, ale cărei dispoziţii sunt, astfel, incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1003 R din 21 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti – secţia a V a Civilă şi de Contencios Administrativ.
Casează Decizia menţionată precum şi sentinţa civilă nr.1858 din 5 martie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi în fond respinge acţiunea reclamantei N.F..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2073/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2069/2002. Civil → |
|---|
