CSJ. Decizia nr. 2276/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2276
Dosar nr.3318/2002
Şedinţa publică din 30 mai2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M.N.N.împotriva deciziei nr.86din12 iunie 2002a Curţii de Apel Craiova – secţia civilă.
La apelul nominalau lipsit recurentul-reclamant şi intimaţii-pârâţi Primăria comunei Dăneşti, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Procedura completă.
Nefiind formulate alte cereri Curtea reţine cauza pentru soluţionare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2001 la Tribunalul Gorj reclamantul M.N.N.a chemat în judecată Primăria comunei Dăneşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora să-i achite suma de 301.145.000 lei ce reprezintă contravaloarea unor bunuri confiscate pe care le enumeră.
În motivare a arătat că bunurile a căror contravaloare o cere împreună cu alte bunuri ce le indică au fost confiscate conform procesului verbal din 15 decembrie 1951 şi respectiv luate cu forţa la date pe care le indică de asemenea. Deşi pentru bunurile respective a formulat notificare în baza Legii 10/2001 nu s-a dispus printr-o hotărâre despăgubirea sa.
Prin sentinţa nr. 290 din 13 decembrie 2001 Tribunalul Gorj a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că bunurile menţionate şi notificarea nu fac obiectul Legii 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat apel susţinând că i s-a respins acţiunea în mod greşit , hotărârea este netemeinică şi nelegală, beneficiază de dispoziţiile Legii 10/2001 şi Legea 213/1998.
Prin Decizia nr. 86 din 12 iunie 2002 Curtea de Apel Craiova a respins apelul reţinând în esenţă că cererea nu poate fi încadrată în prevederile Legii 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4, 7, 8, 9, 10 şi 11 C.proc.civ.şi criticând hotărârea în esenţă pentru că greşit s-a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii 10/2001.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins ca atare. Analizarea motivelor de recurs urmează a fi făcută global pentru tratarea lor unitară.
Prin acţiune reclamantul a solicitat despăgubiri în baza Legii 10/2001 reprezentând contravaloarea bunurilor mobile ce au fost confiscate de către stat printr-un proces verbal din 15 decembrie 1951.
Prin sentinţa nr. 80 din 7 ianuarie 1952 a Tribunalului Gorj s-a dispus achitarea inculpatului M.N., punerea acestuia în libertate şi ridicarea sechestrului aplicat asupra bunurilor acestuia prin procesul verbal menţionat mai sus.
Cererea reclamantului nu se încadrează în prevederile Legii 10/2001.
La art. 1 din Legea 10/2001 se prevede că se restituie de regulă în natură sau prin echivalent imobilele preluate în mod abuziv de către stat sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1988 precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 privind rechiziţiile.
În art. 6 alin. 2 al aceleiaşi legi se arată că prin imobile se înţelege terenul, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii.
Bunurile mobile menţionate în acţiune şi notificarea nu fac obiectul Legii 10/2001.
De altfel, reclamantul a primit răspuns la notificare (fila 23 din dosarul nr.3318/2002 Curţii Supreme de Justiţie).
Solicitarea contravalorii unor bunuri mobile sechestrate poate constitui obiectul unei acţiuni civile pe calea dreptului comun.
Aşa fiind, ambele instanţe au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, recursul sepriveşte a fi nefondat urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.N.N.împotriva deciziei 86 din 12 iunie 2002 a Curţii de Apel Craiova – secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi30 mai2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2002. Civil. Partaj bunuri comune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 197/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
