ICCJ. Decizia nr. 2704/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2704
Dosar nr. 5314/2002
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Bihor-Oradea la 14 ianuarie 1998 reclamanţii S.I., I.S., F.M. şi S.E. în calitate de moştenitori legali ai defunctului S.G., au cerut ca în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului Oradea, să se dispună anularea încheierii de intabulare nr. 1074 din 18 februarie 1991 din C.F. nr. 34929, 10595, 10596 Oradea prin care în baza adresei nr. 2690 din 27 noiembrie 1990 eliberată de Oficiul de cadastru şi Organizarea Teritoriului Bihor Oradea şi a schiţei de dezmembrare anexe, imobilul cu nr.top 7791/6 înscris pe numele antecesorului lor s-a dezmembrat în parcele noi, din care parcelele nr.7791/11 şi nr. 7791/12 s-au înscris nelegal în coala de C.F. nou înfiinţată sub nr. 34929 Oradea în favoarea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 304/1983.
Totodată s-a solicitat ca urmare a anulării încheierii menţionate să se dispună restabilirea situaţiei anterioare în C.F. prin reînscrierea dreptului de proprietate asupra parcelelor menţionate în favoarea defunctului S.G.
Reclamanţii au susţinut în esenţă că terenurile constituite prin dezmembrare, nr. 7791/11 şi nr. 7791/12 au făcut temporar obiectul Decretului de expropriere nr. 304/1983 până la 31 decembrie 1984, când trebuiau redate circuitului agricol, respectiv fostului proprietar S.G. , aşa încât înscrierea lor pe numele Statului ar fi nelegală, abuzivă, contrară reglementărilor Legii nr. 115/1938 şi ale Legii nr. 18/1991.
Soluţionând cauza în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 328 C din 21 iunie 2001, Tribunalul Bihor Oradea a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond calificând cererea de chemare în judecată ca fiind o acţiune în revendicare, a socotit că reclamanţii nu ar mai putea solicita restituirea lor şi repunerea în situaţia anterioară exproprierii, întrucât cele două parcele nr. 7791/11 şi 7791/12, scoase temporar din circuitul civil prin expropriere, au reintrat în circuitul agricol şi le-ar fi fost atribuite în considerarea calităţii lor de moştenitori ai fostului proprietar în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991, sens în care prin sentinţa civilă nr. 8268 din 29 noiembrie 1993 Judecătoria Oradea şi a dispus emiterea titlului de proprietate.
Hotărârea instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, care prin Decizia civilă nr. 38 din 3 octombrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut la rândul său cu privire la cele două parcele cu numerele top 7791/11 şi 7791/12, că după expirarea termenului de scoatere temporară din circuitul agricol, au fost redate expropriaţilor şi au şi fost atribuite în proprietatea reclamanţilor apelanţi în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în termenul şi cu respectarea cerinţelor procedurale, reclamanţii, care invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., au susţinut în esenţă că instanţele au stabilit greşit cadrul procesual prin schimbarea naturii acţiunii şi a obiectului judecăţii au aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile legale aplicabile şi au nesocotit dovezi esenţiale cauzei potrivit cărora datorită înscrierii nelegale a terenurilor în litigiu pe numele statului nu a fost posibilă nici finalizarea acţiunii de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991.
Recursul este fondat.
O primă remarcă ce se va impune priveşte greşita stabilire a cadrului procesual şi a obiectului acţiunii cum s-a rezumat mai sus în prezentarea litigiului, reclamanţii au solicitat în temeiul prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 anularea încheierii de intabulare nr. 1074/1991 din C.F. şi restabilirea situaţiei anterioare cu privire la două imobile înregistrate în prezent pe numele Statului Român sub nr. 7791/11 şi 7791/12, celelalte parcele create nefăcând obiectul litigiului.
În al doilea rând, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938 în scopul restabilirii situaţii legale în C.F. conforme dispoziţiilor Decretului de expropriere nr. 302/1983 şi a reintrării terenurilor în circuitul agricol, în proprietatea celui expropriat şi în evidenţa legală a Comisiei de aplicare al Legii nr. 18/1991, întrucât numai în acest mod s-ar putea da efecte hotărârii judecătoreşti privind reconstituirea dreptului de proprietate prin emiterea titlului în conformitate cu Legea nr. 18/1991.
Schimbând obiectul judecăţii instanţele au socotit fără temei legal că cererea reclamanţilor s-ar constitui într-o nouă acţiune în realizare, care nu ar mai fi admisibilă cât şi faptul că drepturile lor au fost realizate prin emiterea unui titlu de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991, ceea ce nu s-a dovedit.
Aşa fiind recursul se va admite cu consecinţa casării hotărârii atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii S.I., P.I., I.S., F.M. şi S.E. împotriva deciziei nr. 38/A din 30 octombrie 2001 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 328 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Bihor şi trimite cauza, spre rejudecare, aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4083/2002. Civil. Evacuare. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 2328/2002. Civil. Revendicare - D.92/1950.... → |
|---|
