CSJ. Decizia nr. 3827/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3827
Dosar nr. 67/2002
Şedinţa publică din 6 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1556 din 12 februarie 1998 la Judecătoria Cluj – Napoca S.I. şi G.C. au formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 550 din 16 decembrie 1997 pronunţată de Comisia Judeţeană pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 de pe lângă Consiliul Judeţean Cluj şi au solicitat ca în contradictoriu cu Consiliul Local Cluj – Napoca, Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 şi Direcţia de Administrare a imobilelor statului să se pronunţe o sentinţă prin care să se dispună:
- anularea hotărârii nr. 550 din 16 decembrie 1997pronunţată de Comisia Judeţeană Cluj pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995;
- restituirea în natură în favoarea petiţionarilor a imobilului situat în Cluj – Napoca , în calitate de proprietari ai imobilului;
- anularea contractelor de vânzare – cumpărare şi radierea vânzărilor din cartea funciară în cazul în care au avut loc asemene vânzări;
- recalcularea despăgubirilor acordate.
În motivarea contestaţiei petiţionarii arată că sunt moştenitori legali ai defunctului S.I., proprietarul imobilului în litigiu şi care a fost trecut în proprietatea statului prin naţionalizare în baza Decretului nr. 92/1950.
Că au solicitat Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 de pe lângă Consiliul Judeţean Cluj, restituirea în natură a imobilului, deoarece măsura naţionalizării a fost greşit aplicată faţă de autorul lor, S.I., care la data deposedării de imobil era mic meseriaş, fiind exceptat de la măsura naţionalizării conform art. II din Decretul nr. 92/1950.
Că în mod greşit li s-au acordat despăgubiri şi pentru imobilul naţionalizat, deşi acesta trebuia restituit în natură.
Contestaţia este întemeiată pe art. 1, art. 2 şi art. 27 din Legea nr. 112/1995.
Consiliul local al Municipiului Cluj – Napoca a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei faţă de Consiliu pentru lipsa calităţii procesuale pasive în raport cu obiectul contestaţiei, învederând instanţei că pe rolul Judecătoriei Cluj – Napoca reclamanţii au mai promovat o acţiune în revendicare a imobilului situat în Cluj – Napoca.
La data de 13 mai 1999 au formulat în dosar cerere de intervenţie în calitate de moştenitori ai reclamantului S.I., decedat în timpul procesului la data de 31.12.1998, soţia supravieţuitoare – S.L. şi fiica defunctului S.L. jr. şi care alături de reclamanta G.C. au formulat prin aceiaşi cerere o precizare şi extindere a acţiunii în sensul celor arătate în continuare:
- au chemat în judecată pe pârâţii S.C. „C." S.A., S.C. „C.I." SRL Cluj, precum şi pe pârâţii G.G. şi soţia G.I.F.; W.I.; H.M.; OG şi soţia O.E. şi pe copii acestora ; A.F. şi soţiaşi pe copii acestora A.F.C. şi A.F.A.; T. V. Ş. şi soţia T.C.L. şi fiica T.N.Ca., P.L.V. şi P.V.– au precizat cererea iniţială în sensul că solicită să se constate că imobilul situat în Cluj – Napoca, înscris în c.f. 8424 Cluj cu nr. top 10987 de sub A + 1 este identic şi a fost apartamentat, cu imobilul situat în Cluj – Napocaînscris în CF 8424 sub nr. top 10987/2 - teren în suprafaţă de 368 mp; cu imobilul înscris în C.F. Colectivă nr. 124470/A sub nr. top 10987/1 de sub A + 1 compus din casa cu 9 apartamente şi părţi indivize comune şi teren în suprafaţă de 554 mp; cu imobilul înscris în C.F. 128010 individuală cu nr. top 10987/1/III compus din apartamentul 3 format din 2 camere şi dependinţe, cu imobilul înscris în C.F. individuală nr.128009 cu nr. top 10987/1/VI, apt. 6; cu imobilul înscris în CF individuală nr. 126951 Cluj – Napoca sub nr. top 10987/VII, apt. 7.
- au cerut ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea din imobilele pe care le ocupă pârâta SC „C.I." SRL Cluj precum şi a pârâtelor persoane fizice menţionate în precizarea de acţiune sub nr. 3 – 9, aceştia din urmă în cazul în care nu încheie cu reclamanţii contracte de închiriere cu o chirie stabilită conform pieţii.
- să se dispună radierea dreptului de proprietate a pârâţilor din CF;
- să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al intervenienţilor cu titlu de drept de moştenire în CF asupra imobilului înscris în CF 8424 Clujsub A + 2 cu nr. top 109871/1 teren; CF col 124470 Cluj sub A+1 cu nr. top 10987/1 – casa cu 9 apartamente şi părţi indivize comune şi teren în suprafaţă de 554 mp precum şi în c.f. individual 128010 Cluj cu nr. top 10987/1/III, c.f. individual 128009 Cluj cu nr. top 10987/1/IV şi c.f. individual 126951 Cluj cu nr. top 10987/1/VII sau în subsidiar cu reînscrierea în C.F. a vechilor proprietari S.I. şi S.E.
În motivarea cererii de intervenţie precizare şi extindere a cererii iniţiale, intervenienţii S.L. şi S.L. jr. şi reclamanta G.C. arată în esenţă următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 3114/27 martie 1998 pronunţată de Judecătoria Cluj – Napoca în dosarul 1424/1998 – rămasă irevocabilă şi investită cu formula executorie – se recunoaşte dreptul de proprietate al antecesorilor reclamanţilor, constatându-se că imobilul situat în Cluj – Napoca înscris în CF Cluj sub nr. top. 10987 -casă din cărămidă, subsol şi parter, curte şi grădină în suprafaţă de 256 stj. p. a fost preluat ilegal în proprietatea statului, şi s-a dispus reînscrierea dreptului de proprietate al antecesorilor S.I. şi soţia S.V.E.
În timpul în care cererea de revendicare a imobilului era în curs de soluţionare pe cale administrativă şi apoi judecătorească, se apartamentează construcţia şi după deslipire, împreună cu suprafaţa de 554 mp teren se transcrie în c.f. 124470/A colectiv în proprietatea Statului Român si administrarea Consiliului Popular Cluj sub B. 1.2., iar asupra părţilor indivize comune aferente, apartament 7 sub B 3 în favoarea lui H.M cu nr. top nou 10987/1 de sub A+1.
Restul terenului se reînscrie în aceiaşi c.f. nr. 8424 Cluj sub A+2 cu nr. top nou 10987/2 - teren în suprafaţă de 368 mp pe numele Statului Român. Tot odată se înscrie apartamentarea imobilului în c.f. colectivă 124471/A sus A+1 – 9 cu nr. top 10987/1/I până la 10987/1/IX în proprietatea Statului Român, în administrarea Consiliului Popular Cluj sub B 1- 2.
În anul 1996 pârâta SC „C." SA încheie contracte de vânzare – cumpărare pentru apartamentele cu nr. 7, 6 şi 3 cu pârâtul menţionat la rândurile3, 4 şi 5, şi se fac operaţiunile corespunzătoare în C.F. deschizându-se C.F. individuale şi atribuindu-se nr. top corespunzătoare pentru cumpărătorii apartamentelor.
Celelalte apartamente notate cu 1, 2, 4, 5, 8 şi 9 rămase înscrise în nr. c.f. colectivă nr. 124471/A pe numele Statului Român şi în administrarea Consiliului Popular sunt ocupate de ceilalţi pârâţi în calitate de chiriaşi ori proprietari intabulări dar contractele de închiriere nu le sunt opozabile nefiind menţionate nr. C.F.
Se mai menţionează în precizarea de acţiune că toate contractele de vânzare – cumpărare sunt lovite de nulitate, fiind încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, imobilul neintrând sub incidenţa acestei legi, dar au fost încheiate şi înainte de soluţionarea cererii de retrocedare a imobilului de către Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995.
Cât priveşte contractele de închiriere pentru apartamentele care nu au fost vândute se susţine ca sunt nule, deoarece au fost încheiate cu un neproprietar, cu încălcarea prevederilor legale aplicabile în materia închirierii locuinţelor, în vigoare în decembrie 1989.
Referitor la chiriaşii care au încheiat contracte de vânzare – cumpărare a apartamentelor pe care le ocupau se afirmă că au fost de rea credinţă, fiind însţiinţaţi de către proprietarii reclamanţi cu privire la revendicarea imobilului, iar deţinerea imobilelor nationalizate de către Statul Român era de notorietate că este fără titlu valabil.
La rândul lor, pârâţii G.G. şi G.I.F., W.I., H.M. şi H.M., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondată a cererii introductive la instanţa formulată de S.I. şi G.C. precum şi a cererii de intervenţie formulată de S.L., soţie supravieţuitoare şi S.L. jr., respectiv soţia şi fiica defunctului S.I.I., privind precizarea şi completarea acţiunii iniţiale, pentru următoarele considerente:
- hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al antecesorilor reclamanţilor, asupra imobilului în litigiu, naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 precum şi faptul că a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului şi s-a dispus restabilirea situaţiei iniţiale de C.F. , nu le sunt opozabile, deoarece nu au fost parte în procesul respectiv.
- la data pronunţării hotărârilor invocate în susţinerea cauzei de către reclamanţi, Statul Român nu mai era proprietarul apartamentelor ocupate de chiriaşi deoarece le vându-se încă din anul 1996.
- imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului cu titlu, fiind respectate prevederile Decretului nr. 92/1950 şi deci îi sunt incidente prevederile art. 1,art. 2 şiart. 9 din Legea nr. 112/1995;
- reclamanţii şi intervenienţii au considerat că imobilul cade sub incidenţa Legii nr.112/1995 solicitând de la început reparaţii sub forma despăgubirilor care le-au şi fost acordate prin hotărârea nr. 550/1997dată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995;
- la data încheierii contractelor de vânzare – cumpărare pentru apartamentele ocupate de chiriaşi pe rolul instanţelor nu s-au promovat procese pentru revendicarea imobilului potrivit dreptului comun şi nici in C.F. nu era notată vreo cerere din partea foştilor proprietari cu privire la aceste apartamente.
În final în întâmpinare se invocă excepţia de necompetenţă a Judecătoriei Cluj – Napoca în soluţionarea cauzei deoarece valoarea imobilului era mai mare de 150 milioane.
Prin încheierea nr. 8847/11 octombrie 1999 pronunţată de Judecătoria Cluj – Napoca este admisă excepţia invocată de pârâţi privind necompetenţa materială a Judecătoriei Cluj – Napoca de a soluţiona cauza în raport cu valoarea mai mare de 150.000.000 lei a imobilului revendicat şi cu dispoziţiile imperative ale art. 2 lit. b) C. proc. civ. în redactarea avută la data sesizării instanţei şi în consecinţă se declină competenţa în favoarea Tribunalului Cluj.
Cauza este înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj ca instanţă de fond sub nr. 8646/1999 iar la termenul de judecată din 13 martie 2000 reclamantele declară prin reprezentantul lor, în prezenţa reclamantei S.L. că înţeleg să-şi susţină acţiunea introductivă, împreună cu completarea făcută la fila 165 din dosar nr. 1556/1998 a Judecătoriei Cluj – Napoca precum şi precizarea de acţiune depusă la termenul din 13 martie 2000 în care se arată după cum urmează:
- acţiunea pe care au introdus-o la instanţă în calitate de moştenitori ai defuncţilor S.I. şi S.E. este o acţiune de drept comun pentru că faţă de Consiliul Local Cluj s-a stabilit într-un alt proces că imobilul în litigiu nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995 pentru ca nu a fost preluat legal de Statul Român care a fost obligat să restituie imobilul si s-a dispus să se reînscrie acesta în C.F. pe seama vechiului proprietar aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 3114/1998 pronunţată de Judecătoria Cluj – Napoca hotărâre definitivă şi irevocabilă.
- înţeleg să solicite instanţei să constate prin hotărârea ce o va pronunţa că imobilul în litigiu face parte din masa succesorală rămasă după defuncţii S.I., S.E. şi S.I.I., potrivit cotelor succesorale, arătate în certificatele de moştenitori depuse în dosar;
- înţeleg să solicite restituirea în natură a imobilului care este menţionat în evidenţele Consiliului Local Cluj, fiind deţinut pentru acesta de către chiriaşii cu care a încheiat contracte de închiriere;
- în măsura în care nu poate fi restituit în natură în întregime, înţeleg să ceară obligarea Consiliului Local Cluj la plata contravalorii părţilor din imobil care nu se pot restitui din motive obiective ori vânzării parţiale către chiriaşi;
- solicită să se constate nulitatea actelor încheiate cu nerespectarea legii, câtă vreme imobilul nu a făcut obiectul Legii nr. 112/1995, vânzarea apartamentelor fiind făcută de un neproprietar care a dobândit posesia prin violenţă.
- Prin sentinţa civilă nr. 155/9 aprilie 2001 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, acţiunea precizată de reclamanţi este respinsă cu motivarea că restituirea în natură a întregului imobil către aceştia nu este posibilă, deoarece apartamentele componente ale acestuia au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 situaţie în care în baza prevederilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent.
Că pârâţii au fost de bună credinţă atunci când au cumpărat spaţiile pe care le deţineau în calitate de chiriaşi sentinţa pronunţată în dosar 1424/1998 la 27 martie 1998, nefiindu-le opozabilă ei nefiindpărţi în acel proces.
Pe de altă parte, se arată în considerentele sentinţei că iniţial reclamanţii au solicitat şi li s-au acordat la 16 decembrie 1997 de către Comisia Judeţeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, măsurile reparatorii precizate de această lege concluzionându-se de către instanţă că raportat la actuala reglementare din Legea nr. 10/2001, cererea reclamanţilor este neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr. 155 din 9 aprilie 2001 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, au declarat apel Consiliul Local al municipiului Cluj şi reclamantele S.L., S.L. jr. şi G.C.
În apelul declarat de Consiliul Local al municipiului Cluj sentinţa este criticată pentru că nu a ţinut seama de măsurile hotărâte prin sentinţa civilă nr. 3114 din 27 martie 1998 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca prin care s-a constatat preluarea fără titlu de către Statul Român a imobilului din Cluj Napoca înscris în C.F. nr. 8424, nr. top 10987.
Reclamanţii critică sentinţa apelată pe care o consideră nelegală şi netemeinică pentru că nu a avut în vedere că prin acţiunea precizată şi completată au solicitat să se constate că hotărârea nr. 550 din 10 decembrie 1997 pronunţată de Comisia Judeţeană Cluj de aplicare a Legii nr. 112/1995 este lipsită de obiect deoarece imobilul nu intra sub incidenţa Legii nr. 112/1995 fiind preluat fără titlu, iar statul nu are drept de proprietate asupra acestui imobil şi nu a răspuns nici la celelalte capete de cerere din acţiune.
Că instanţa a reţinut o stare de fapt greşită, contrară probelor administrate considerând fără temei că toate apartamentele care compun imobilul au fost vândute deşi parte din ele sunt ocupate şi în prezent de chiriaşi a căror contract de închiriere a expirat şi aceştia refuză să încheie noi contracte de închiriere conform prevederilor OUG nr. 40/1999.
Că greşit s-a considerat că, deşi Statul nu avea titlu de proprietate asupra imobilului, contractele de vânzare – cumpărare pentru apartamentele vândute nu sunt lovite de nulitate absolută şi intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995, fiindu-le aplicabile şi prevederile din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 184/12 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, ambele apeluri sunt respinse ca nefondate.
În considerentele deciziei se motivează că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunţată anterior s-a reţinut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului abuziv (sentinţa civilă nr. 3114/1998 pronunţată de judecătoria Cluj – Napoca) şi că în această situaţie, nu face obiectul Legii nr. 112/1995.
De asemeni se reţine că prin hotărârea nr. 590/16 decembrie 1997 pronunţată de Comisia Judeţeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 împotriva căreia reclamanţii au formulat plângere în dosarul nr. 1556/1998 al Judecătoriei Cluj – Napoca, li s-au acordat despăgubiri în sumă de 170.458.080 lei pentru acelaşi imobil.
Cu privire la contractele de vânzare – cumpărare prin care un număr de trei apartamente cu fost vândute chiriaşilor, în considerentele deciziei pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, se reţine că acestea au fost încheiate înainte de a se fi soluţionat cererea formulată de reclamanţi în temeiul Legii nr. 112/1995, ulterior vânzării apartamentelor pronunţându-se hotărârea nr. 590/16 decembrie 1997 prin care au fost acordate de Comisia Judeţeană Cluj despăgubiri, imobilul fiind ocupat de chiriaşi.
Că la data perfectării contractelor de vânzare – cumpărare nu era înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti nici o acţiune de drept comun cu privire la revendicarea imobilului, iar la data pronunţării hotărârii în prezenta cauză, situaţia imobilului în litigiu este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 (art. 47 din Legea nr. 10/2001).
Că, în consecinţă, nulitatea contractelor de vânzare – cumpărare a apartamentelor trebuie analizată în raport cu dispoziţiile art. 46 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora contractele de vânzare – cumpărare sunt nule în afara cazului în care au fost încheiate cu bună credinţă, aşa cum este cazul pârâţilor în cauză.
Cu privire la contractele de închiriere pentru apartamentele nevândute se arată în considerentele deciziei că efectele acestor contracte se prelungesc de drept pe o perioadă de cinci ani potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 40/1999 şi art. 13 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile nr. 184/2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, au declarat recurs reclamantele S.L., S.L.jr. şi G.C. care au criticat Decizia recurată pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 – 10 C. proc. civ. constând în esenţă în următoarele:
- deşi instanţa de apel reţine că imobilul în litigiu, situat în Cluj Napoca nu cade sub incidenţa Legii nr. 112/1995, nu se pronunţă în nici un fel cu privire la plângerea formulată de reclamante împotriva hotărârii nr. 550/16 decembrie 1997 pronunţată de Comisia Judeţeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 şi care formează obiectul principal al acţiunii în dosarul 8646/1999 şi prin care s-au acordat reclamantelor despăgubiri în valoare de 170.458.000 lei, pentru acest imobil, trecut în mod abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.
- atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au considerat greşit că în dosar acţiunea urmează să fie soluţionată în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, deşi la data introducerii acţiunii această lege nu era în vigoare;
- deşi instanţa de apel a reţinut că imobilul nu face obiectul Legii nr. 112/1995 nu s-a pronunţat cu privire la nulitatea contractelor de vânzare – cumpărare pentru apartamentele vândute la o parte din chiriaşi în baza acestei legi.
La termenul de judecată din 24 septembrie 2002 reclamanţii invocând prevederile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. formulează în scris noi motive de recurs, pe care le consideră de ordine publică, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ. şi care ar consta în următoarele:
- s-a încălcat principiul disponibilităţii deoarece instanţa de fond şi de apel nu au soluţionat toate capetele de cerere formulate de reclamanţi în acţiunea principală cu completările şi precizările ulterioare [art. 129 alin. (6) C. proc. civ.].
- instanţele soluţionând pricina în fond şi în apel nu au coroborat actele juridice deduse judecăţii cu hotărârea nr. 550/1997 pronunţată de Comisia Judeţeană Cluj de aplicare a Legii nr. 112/1995, pe care o infirmă, motiv pentru care nu a fost soluţionat legal capătul de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare – cumpărare a apartamentelor vândute chiriaşilor (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.);
- hotărârile pronunţate la, judecata în fond şi în apel s-a făcut cu aplicarea greşită şi încălcarea legii, cu referire la reţinerea bunei credinţe conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Aşa cum rezultă din cererea adresată Judecătoriei Cluj Napoca la 12 februarie 1998şi înregistrată sub nr. 1556/1998, reclamanţii au sesizat instanţa cu o contestaţie împotriva hotărârii nr. 550 din 16 decembrie 1997 pronunţată de Comisia Judeţeană Cluj de aplicare a Legii nr. 112/1995 prin care li s-au acordat despăgubiri în valoare de 170.458.080 pentru imobilul – teren şi construcţie – situat în Cluj – Napoca solicitând anularea hotărârii, restituirea în natură a imobilului naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, anularea contractelor de vânzare – cumpărare pentru părţile din imobil care au fost eventual vândute şi în final rectificarea menţiunilor din C.F. privindaceste contracte.
Ulterior, în mod succesiv reclamanţii şi-au precizat, completat şi extins acţiunea cu privire şi la alţi pârâţi şi au cerut să fie introduşi şi aceştia în cauză, invederând instanţelor că printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă pronunţată în alt proces s-a stabilit cu putere de lucru judecat că imobilul din litigiu nu cade sub incidenţa Legii nr. 112/1995 deoarece a fost naţionalizat în mod abuziv prin Decretul nr. 92/1950; că în mod abuziv s-au făcut operaţiuni de dezmembrare a imobilului în C.F. şi s-au vândut o parte din apartamentele rezultate în urma dezmembrării unora dintre chiriaşi, contractele fiind lovite de nulitate absolută; au cerut să se constate nulitatea contractelor, evacuarea chiriaşilor pentru lipsă de titlu şi au revendicat imobilul de la posesorii actuali.
Prin sentinţa civilă nr. 155/9 aprilie 2001 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, acţiunea reclamanţilor este respinsă cu motivarea că apartamentele componente ale imobilului aflat în litigiu au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 şi că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi decât la măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001. Soluţia de respingere a acţiunii este menţinută şi în apel, dar se reţine că imobilul nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995 fiindu-i însă aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001. Faţă de această motivare a hotărârilor recurate se constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au pronunţat în cauza hotărârii fără să analizeze pretenţiile reclamanţilor formulate prin acţiunea introductivă la instanţa de fond, extinsă, precizată şi completată pe parcursul procesului, în raport cu probele administrate în cauză şi cu prevederile legilor incidente cauzei la data sesizării instanţei.
În raport cu pretenţiile reclamanţilor şi cu situaţia de fapt existentă în cauză se impunea ca în conformitate cu prevederile art. 129 şi art.130 C. proc. civ. în redactarea avută la data soluţionării cauzei, să se dispună efectuarea unei expertize tehnice care în baza actelor de proprietate ale autorilor reclamanţilor şi înscrierilor din C.F. să identifice imobilul revendicat, structura actuală a acestuia rezultată în urma dezmembrărilor efectuate în C.F. şi a partajării lui în vederea închirierii şi apoi a vânzării unor apartamente către o parte dintre chiriaşi.
Se impunea ca apoi, în urma stabilirii situaţiei de fapt actuală a imobilului, rezultată din expertiză, instanţele să examineze situaţia juridică a fiecărui apartament în raport cu cererile formulate de reclamanţi privind revendicarea imobilului, anularea contractelor şi evacuarea chiriaşilor, ţinând seama de faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că preluarea imobilului s-a făcut în mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950 şi deci nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995, neputându-se aplica în cauză, în raport cu data soluţionării pricinii, nici prevederile Legii nr. 10/2001, acţiunea reclamanţilor fiind promovată înainte de intrarea în vigoare a acestei legi iar reclamanţii nu au declarat că înţeleg sa se prevaleze de prevederile art. 47 alin. (1) din lege şi să solicite soluţionarea pricinii potrivit noilor reglementări.
Neprocedând în modul arătat instanţele au pronunţat hotărâri nelegale, nepronunţându-se cu privire la fiecare dintre capetele de cerere din acţiunea reclamanţilor, în raport cu probele administrate deja, şi temeiurile de drept invocate, soluţionând cauza în afara cadrului procesual cu care au înţeles reclamanţii să o investească prin acţiunea promovată.
Aşa fiind se impune casareadeciziei recurate şi trimiterea cauzei la aceiaşi instanţă în vederea rejudecării apelului declarat de reclamanţi, răspunzându-se la criticile aduse prin motivele de apel, sentinţei pronunţate de instanţa de fond, punând în discuţia părţilor necesitatea administrării unei expertize tehnice în sensul celor arătate în considerentele deciziei de faţă.
Cu ocazia rejudecării apelului instanţa va examina şi nulităţile de ordine publică invocate de reclamanţi ca motive noi de recurs
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele S.L., S.L. jr. şi G.C. împotriva deciziei nr. 184 din 12 octombrie 2001 a Curţii de apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi curţi, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi6 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 382/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3792/2002. Civil → |
|---|
