CSJ. Decizia nr. 383/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 383.
Dosar nr. 4160/2002
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5150 din 10 mai 2000 a Judecătoriei Piteşti, s-a admis acţiunea formulată aşa cum a fost precizată şi completată de reclamantele B.T. şi E.E., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Argeş, C.E., B.N., B.G., şi pe cale de consecinţă: s-a dispus anularea în parte a titlului de proprietate nr. 75746/1 august 1995 emis pe numele pârâtei C.E., cu privire la un teren în suprafaţă de 5158 m2 situat în intravilanul oraşului Topoloveni-Argeş; s-a dispus anularea procesului verbal de punere în posesie nr. 835/1998 emis de Comisia pentru aplicarea legii fondului funciar Topoloveni, cu privire la suprafaţa de 10640 m2 teren situat pe raza comunei Călineşti-Argeş; s-a dispus anularea actelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 887/16 septembrie 1997 şi 6388/17 septembrie 1998 prin care pârâta B.E. a înstrăinat pârâţilor B.N. şi B.G. suprafeţele de 2700 m2, respectiv 2458 m2, în total suprafaţa de 5158 m2; Comisia pentru aplicarea legii fondului funciar Topoloveni a fost obligată la 4.368.000 lei cu titlu de daune, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului pe anii 1997-1999.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul în litigiu – 5158 m2 – a aparţinut anterior cooperativizării autorilor reclamanţilor, care sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. Că titlu de proprietate nr. 75746/1 august 1995 emis pe numele pârâtei C.E. a fost dat cu încălcarea legii fondului funciar fără a se verifica dacă există şi alte solicitări pentru acelaşi teren şi dacă actele depuse de pârâtă justifică cererea acesteia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului respectiv.
Tribunalul Argeş, prin Decizia civilă nr. 57 din 22 ianuarie 2001, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2345 din 20 septembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, a admis apelul declarat de C.E., B.G., B.N. şi pe cale de consecinţă a schimbat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantele B.T. şi E.E.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că titlul de proprietate nr. 75746/1 august 1995emisînfavoarea pârâtei C.E., a fost datcurespectarealegiifonduluifunciar,iaracteledeînstrăinare nr. 887/16 septembrie 1997 şi 6388/17 septembrie 1998, încheiate cu B.G. şi B.N. nu pot fi anulate, întrucât aceştia au fost cumpărători de bună-credinţă.
În conformitate cu art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 art. 330 pct. 1 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 57 din 22 ianuarie 2001 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, şi a deciziei civile nr. 2345 din 20 septembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, pentru următoarele considerente:
- În mod greşit instanţele au reţinut că singura cale deschisă pentru reclamante este cea prevăzută de art. 60 din Legea nr. 18/1991. Reclamantele nu fac parte din categoria terţilor vătămaţi în drepturile lor în sensul prevederilor art. 60 din Legea nr. 18/1991, întrucât terenul în litigiu a fost cooperativizat, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 mama reclamantelor a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu adus împreună cu alte parcele în cooperativă, în scopul obţinerii unui titlu de proprietate privată asupra terenului;
- Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, atribuirea efectivă a terenurilor se face în zona colinară, de regulă pe vechile amplasamente, iar art. 36 din HG nr. 180/2000 stabileşte competenţa comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, de a delimita zonele teritoriale în care să fie puşi în posesie titularii, însă instanţele judecătoreşti sunt competente să cenzureze stabilirea amplasamentului suprafeţelor atribuite;
- Respingerea capătului de cerere privind constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate, precum şi a celui referitor la anularea parţială a procesului verbal de punere în posesie nr. 839/25 mai 1998 pe considerentul că reclamantele au fost deja puse în posesie pe un alt amplasament, este rezultatul aplicării greşite a legii şi interpretării eronate a materialului probator în cauză;
- Prejudiciul material suferit de reclamante, ca urmare a lipsirii de folosinţă, se datorează culpei Comisiei Locale Topoloveni, care a întocmit documentaţia pentru eliberarea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea unei persoane neîndreptăţite.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, conform dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
În alin. (2) al articolului mai sus menţionat se prevede că nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, şi de alte persoane care justifică un interes legitim.
În raport de prevederile textului de lege menţionat reclamantele B.T. şi E.E., au calitate procesuală activă să promoveze acţiunea în constatarea nulităţii titlului de proprietate nr. 75746/1 august 1995 - şi a procesului-verbal nr. 839/25 mai 1998 - emise în favoarea pârâtei C.E., de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii fondului funciar Argeş şi respectiv Comisia oraş Topoloveni pentru aplicarea Legii fondului funciar, deoarece sunt moştenitoarele autorilor P.S.I. şi E.I., care au avut în proprietate suprafeţele de teren ce sunt evidenţiate în titlurile de proprietate mai sus menţionate.
În mod judicios a procedat instanţa de fond când a dispus anularea în parte a titlului de proprietate nr. 74746/1august 1995 emis pe numele pârâtei C.E., pe considerentul că aceasta nu era îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5158 m2 situat în intravilanul localităţii Topoloveni, sola 36. Anterior cooperativizării terenul menţionat a aparţinut cu titlu de proprietate autorilor, reclamantelor.
Din ansamblul probelor existente la dosarul cauzei, rezultă că terenul în suprafaţă de 5158 m2 este situat în punctul „Drumul cimitirului – Nichiţeşti„ şi a aparţinut autorilor, reclamantelor: actul de partaj voluntar din 19 aprilie 1927 autentificat sub nr. 883/1927 şi actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1067/20 iulie 1945.Terenul a fost adus de cei doi autori în cooperativa agricolă de producţie şi figurează în registrul agricol aflat la Primăria Călineşti: raport de expertiză.
Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că terenul menţionat mai sus este cuprins în titlu de proprietate emis în favoarea pârâtei C.E., iar procesul-verbal nr. 839 din 25 mai 1998 ce se referă la suprafaţa de 10.640 m2, nu respectă vechiul amplasament.
Conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 republicată, atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă pe vechile amplasamente.
În speţă, refuzul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor, pe vechiul amplasament, de către Comisia Judeţeană pentru aplicarea fondului funciar Argeş, şi a Comisiei oraş Topoloveni Argeş, n.
poate fi întemeiat pe considerentul că terenul în litigiu cuvenit reclamantelor a fost deja atribuit unei alte persoane – în speţă pârâtei C.E. – care se dovedeşte a fi neîndreptăţită să dobândească terenul respectiv.
Prin urmare, respingerea capătului de cerere privind constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate emis pe numele pârâtei, precum şi a celui referitor la anularea parţială a procesului-verbal de punere în posesie nr. 839/25 mai 1998, de către instanţele de apel şi recurs pe considerentul că reclamantele au fost deja puse în posesie pe un alt amplasament, este o măsură netemeinică şi dată cu aplicarea greşită a legii.
În mod judicios a rezolvat instanţa de fond şi problema anulării actelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 887/16 septembrie 1997 şi 6388/17 septembrie 1998 prin care pârâta C.E. a înstrăinat pârâţilor B.N. şi B.G. terenul în suprafaţă de 5158 m2, înscris în titlul de proprietate emis pe numele pârâtei, în sensul că, devreme ce s-a constatat nulitatea parţială cu privire la titlu de proprietate emis pe numele pârâtei, implicit s-a dispus şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare, deoarece toate se referă la acelaşi teren – 5158 m2. Pârâţii-cumpărători au fost de rea-credinţă la data cumpărării întrucât au avut cunoştinţă despre litigiul ce s-a purtat între reclamante şi pârâta C.E.
De asemenea, instanţa de fond corect a reţinut faptul că prejudiciul material suferit de reclamante, ca urmare a lipsirii de folosinţă a terenului, se datorează culpei Comisiei oraş Topoloveni – Argeş, care a întocmit documentaţia pentru eliberarea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea unei persoane neîndreptăţite – pârâta în cauză, iar mai apoi nu şi-a exercitat prerogativele prevăzute de art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 şi art. 52 alin. (2) şi art. 55 din Legea nr. 18/1991 republicată, pentru a obţine nulitatea actelor mai sus menţionate.
Prin urmare recursul în anulare fiind fondat se va admite şi pe cale de consecinţă se vor casa deciziile civile nr. 57/22 ianuarie 2001 a Tribunalului Argeş şi nr. 2345/20 septembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti şi se va menţine sentinţa civilă nr. 5150 din 10 mai 2000 a Judecătoriei Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 2345 din 20 septembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti şi deciziei nr. 57 din 22 ianuarie 2001 a Tribunalului Argeş, pe care le casează.
Menţine sentinţa civilă nr. 5150 din 10 mai 2000 a Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3828/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 382/2002. Civil → |
|---|
