ICCJ. Decizia nr. 464/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 464.
Dosar nr. 2767/2002
Şedinţa publică din 11 noiembrie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1483 din 5 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii S.P., ş.a. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Alexandria, care a fost obligată să se conformeze dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi a fost respinsă acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive în privinţa pârâţilor APAPS Bucureşti şi S.C. S. SA.
Totodată a fost respinsă, ca prematură, cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. S. SA.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 101 din 12 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs reclamanţii, întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 6 – 10 din C. proc. civ., susţinând în esenţă că le-a fost acordat ceea ce nu au cerut şi că nu există nici un impediment pentru a le fi restituit imobilul în natură, cel puţin în parte, pentru suprafaţa de teren rămasă liberă.
Pârâta Primăria Municipiului Alexandria, prin întâmpinarea formulată în faza de recurs, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, arătând că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că tatăl acestora a deţinut în proprietate un imobil situat în municipiul Alexandria, or, obiectul procesului îl constituie imobilul situat pe aceeaşi stradă, dar la nr. 89.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 iulie 2001, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1760 m.p., situat în municipiul Alexandria, iar tribunalul, a cărui soluţie a fost confirmată de instanţa de apel, depăşindu-şi limitele investirii a schimbat obiectul cauzei obligând Primăria municipiului Alexandria să se conformeze prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, privitoare la situaţia în care, nefiind posibilă restituirea în natură, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau dispoziţie motivată, să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Procedând astfel, instanţele au înfrânt principiul disponibilităţii părţilor, ceea ce atrage casarea hotărârilor pronunţate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la curtea de apel, care va evoca fondul, conform prevederilor art. 297 alin. (1) din C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanţa de apel să soluţioneze şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată pentru prima dată în recurs, prin întâmpinarea formulată de pârâta PrimăriaMunicipiului Alexandria, pentru a nu fi private părţile de un grad de jurisdicţie.
În acest sens, instanţa de trimitere urmează a verifica susţinerile pârâtei, potrivit cărora, reclamanţii au revendicat un imobil ce nu s-a aflat în proprietatea autorului lor.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 din C. proc. civ., a fi casată cauza, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii S.P. ş.a. împotriva deciziei nr. 101din 12 martie 2002a Curţiide Apel Bucureşti,secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi11 noiembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4694/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 463/2002. Civil → |
|---|
