ICCJ. Decizia nr. 101/2003. Civil. Pretentii. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 101
Dosar nr. 651/2003
Şedinţa publică din14 ianuarie2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 28 noiembrie 2001, reclamantul S.C. a chemat în judecată Ministerul de Interne şi U.M. 0204 – Ş.D.C. Sibiu, solicitând obligarea acestora la plata diferenţei dintre ajutoarele brute datorate în baza art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999, constând în 17 solde lunare brute şi ajutoarele nete plătite, actualizate potrivit indicelui de inflaţie până la data achitării efective, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul Ministerul de Interne a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, solicitând ca, în cazul admiterii acţiunii, să fie obligat să-i plătească suma pretinsă de reclamant.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 69 din 14 februarie 2002, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtul Ministerul de Interne să plătească reclamantului suma de 45.712.870 lei actualizată, reţinută cu titlu de impozit la data pensionării.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă şi cererea de chemare în garanţie.
Acţiunea faţă de U.M. 0204 Ş.D.C. Sibiu a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că aceste ajutoare sunt acordate ca o recompensă pentru munca desfăşurată într-un domeniu special de activitate şi reprezintă o măsură de protecţeie socială, la trecerea în rezervă a cadrelor militare, înaintea vârstei de pensionare.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 1415 din 27 iunie 2002, a confirmat sentinţa tribunalului prin respingerea recursurilor declarate în cauză de pârât şi de chematul în garanţie.
În motivarea deciziei, s-a reţinut că Legea nr. 138/1999 conţine dispoziţii speciale care derogă de la prevederile OG nr. 73/1999, conform cărora veniturile neimpozabile sunt prevăzute limitativ, printre acestea numărându-se şi ajutoarele acordate în baza unor legi speciale.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti menţionate, a fost declarat, conform art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., recurs în anulare prin care, în esenţă, se susţine că admiţând acţiunea, instanţele au încălcat dispoziţiile art. 4, art. 6, art. 23 şi art. 86 din OG nr. 37/1999, deci au făcut o greşită aplicare a legii.
Recursul în anulare este întemeiat.
Reclamantul şi-a fondat acţiunea, având ca obiect plata soldei brute, deci scutită de impozit, cu titlu de „ajutor neimpozabil", pe dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 cu privire la salarizare şi alte drepturi ale personalului militar, lege generală, cadru în această materie,care conţine această excepţie – scutirea de impozit.
Începând cu 1 ianuarie 2000, a intrat în vigoare OG nr. 73/1999 cu privire la impozitul pe venit, care a prevăzut un nou sistem de impozitare şi a reglementat expres şi limitativ cazurile de scutire de impozit. Aceasta este legea specială în materie de impozite pe venit care, deci, se aplică.
Ordonanţa, în art. 86, prevede, de altfel, că orice alte dispoziţii contrare se abrogă.
În noua normă, cuprinsă în legea specială, veniturile de genul celor reclamate în speţă (ajutoare) nu sunt incluse la excepţiile privind scutirea de impozite, astfel că interpretarea şi soluţia instanţelor se vădesc a fi greşite.
În consecinţă, constatând că recursul în anulare este întemeiat, urmează a se admite, a se casa hotărârile atacate şi, în fond a se respinge atât acţiunea cât şi cererea de chemare în garanţie formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1415din 27 iunie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, şi a sentinţei civile nr. 69 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Sibiu, pe care le casează şi, în fond: respinge acţiunea introdusă de reclamantul S. C., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva Ministerului Finanţelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi14 ianuarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 101/2003. Civil. Stabilirea competenţei | CSJ. Decizia nr. 1005/2003. Civil → |
|---|
