ICCJ. Decizia nr. 1021/2003. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1021
Dosar nr. 13453/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 133 din 14 mai 2003, Tribunalul Gorj a admis cererea formulată de reclamanta C.E. împotriva pârâtelor Primăria oraşului Rovinari, Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar de pe lângă Primăria Oraşului Rovinari şi Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, obligând intimata Primăria Oraşului Rovinari să emită dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură sau să facă ofertă de restituire prin echivalent.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta a notificat pârâta, care era obligată să se pronunţe prin decizie sau prin dispoziţie, în termen de 60 de zile de la primirea notificării, obligaţie pe care nu a respectat-o.
Prin Decizia civilă nr. 237 din 26 septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Comunei Rovinari.
S-a reţinut că sunt neîntemeiate criticile prin care se susţine că reclamanta trebuia sancţionată cu decăderea din dreptul de a solicita măsurile reparatorii, deoarece instanţa de fond a reţinut corect că reclamanta a solicitat terenul în temeiul Legii nr. 18/1991, dar fiind ocupat de blocuri de locuinţe, apelanta era datoare să aprecieze cererea ca fiind formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 şi să emită Decizia cu propunerea considerată legală.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen, Primăria Oraşului Rovinari.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., recurenta arată că Decizia instanţei de apel este nelegală, deoarece reclamanta nu a adresat notificare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. Se mai arată că reclamanta nu a formulat cerere nici conform Legii nr. 18/1991, motiv pentru care este nereală susţinerea instanţei de apel în sensul că cererea formulată în temeiul Legii 18/1991 poate fi interpretată ca o cerere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Înalta Curte constată că dezvoltarea motivelor de recurs permit încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care va fi analizată cererea.
Recursul este fondat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu la data de 26 martie 2003, reclamanta C.E. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe un teren arabil în suprafaţă de 0,37 ha, invocând dispoziţiile Legii nr. 1/2000 şi Legii nr. 18/1991.
La data de 11 aprilie 2003, în faţa aceleiaşi judecătorii, reclamanta a precizat că nu a făcut o cerere conform Legii nr. 18/1991 şi nici nu a notificat Primăria conform Legii nr. 10/2001.
În condiţiile în care la dosar nu se află nici un înscris din care să rezulte faptul că reclamanta s-ar fi adresat pârâtei pentru restituirea terenului, interpelată fiind de Înalta Curte, aceasta a confirmat că nu a înaintat primăriei nici o cerere prin care să solicite imobilul în baza Legii nr. 18/1991 sau nr. 10/2001.
Prin urmare, constatarea tribunalului şi curţii de apel că reclamanta a solicitat restituirea terenului în baza Legii nr. 18/2001 şi că cererea formulată de aceasta poate fi calificată ca notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001, nu este conformă cu probele administrate în cauză.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, reclamanta s-a adresat direct instanţei de judecată, fără a notifica unitatea deţinătoare.
Or, conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii. Cu atât mai mult, netransmiterea unei notificări, atrage sancţiunea pierderii dreptului de a cere în instanţă obligarea unităţii deţinătoare să emită o dispoziţie sau decizie cu privire la eventuale cuvenite măsuri reparatorii, aşa cum s-a hotărât în cauză.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că cele două instanţe au pronunţat hotărâri prin care au făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Pe cale de consecinţă, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa atât Decizia curţii de apel cât şi hotărârea tribunalului iar, în temeiul art. 314 C. proc. civ., se va respingea acţiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Rovinari.
Casează Decizia civilă nr. 237 din 26 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova şi sentinţa civilă nr. 133 din 14 mai 2003 a Tribunalului Gorj şi în fond respinge acţiunea formulată de reclamanta C.V.E. în contradictoriu cu Primăria Oraşului Rovinari, Comisia Locală Rovinari şi Comisia Judeţeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1794/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7088/2003. Civil → |
|---|
