ICCJ. Decizia nr. 1478/2003. Civil. Revendicare - LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1478
Dosar nr. 1518/2003
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4334/2001, reclamantul S.T. a chemat în judecată Primăria oraşului Băile Tuşnad pentru a se dispune restituirea în echivalent a suprafeţei ocupate din terenul său, situat în Băile Tuşnad, de către Primăria Băile Tuşnad prin construirea drumului pe malul Oltului, suprafaţa ocupată fiind de 108 mp; a mai cerut restituirea porţiunii de teren în pantă, în suprafaţă de 250 mp, aflat în intravilan, împădurit, neîntabulat şi să se dispună intabularea acestui teren pe numele său.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că în anul 1938 părinţii săi au cumpărat suprafaţa de 520 mp teren de la I.L. Suprafaţa de 270 mp este intabulată pe numele său, iar pe restul terenului, în anul 1980 Primăria a construit un drum ocupând circa 108 mp.
A mai arătat reclamantul că nu a primit nici un răspuns la notificarea trimisă primăriei; în drept a invocat dispoziţiile Legii nr. 29/1990 şi Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 939 din 14 august 2002, a respins acţiunea ca nefondată.
Instanţa a reţinut că imobilul în litigiu este format din două corpuri funciare, unul în suprafaţă de 270 mp înscris în CF 2574 sub nr. cadastral 12478 – 12493/6/2 care este înscris pe numele reclamantului şi unul cu nr. cadastral 12478 – 12493/6/1 ce este înscris în CF 2561 Tuşnad.
S-a reţinut că din probele administrate, respectiv certificatul de moştenitor nr. 52/1979 şi nr. 2086/1991 rezultă că prima parcelă a aparţinut părinţilor reclamantului, care au dobândit-o prin cumpărare de la I.L. în 1939. Reclamantul fiind singurul moştenitor, a fost trecut în calitate de proprietar asupra suprafeţei de 270 mp în CF 2574 Tuşnad, nr. top 12478 – 12493/6/2.
În cursul procesului reclamantul şi-a completat acţiunea solicitând să se constate că prin actul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare provizoriu" încheiat la 1 ianuarie 1938 între vânzătoarea I.L. şi părinţii săi, cei din urmă au dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de încă 250 mp.
Instanţa de fond reţine, din probatoriul administrat, că reclamantul are calitate de moştenitor după S.M. şi S.R., or, nu rezultă că ei au fost proprietarii imobilului solicitat de reclamant.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentinţe; prin Decizia nr. 9/A din 12 februarie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins apelul ca nefondat, menţinând, astfel, soluţia primei instanţe.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de apel pentru că a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi anume concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză în sensul că reclamantul nu a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate de către părinţii săi şi în privinţa suprafeţei de 250 mp teren; în consecinţă, acesta solicită să-i fie restituită în natură, prin compensare, suprafaţa de teren alăturată celei intabulate, de 270 mp, suprafaţă pe care o are în posesie netabulară.
Recursul nu este fondat.
Potrivit actelor existente la dosar, instanţele au statuat corect că reclamantul este proprietarul suprafeţei de 270 mp teren înscris în CF nr. 2574 Tuşnad, nr. top 12.478 – 12.493/6/2, dobândită prin moştenire de la părinţii săi S.N. şi S.R., care au cumpărat terenul respectiv de la I.L. cu contractul de vânzare – cumpărare autentificat, încheiat la 13 decembrie 1939.
În privinţa suprafeţei de 520 mp teren având nr. topografic 12.478 – 12.493, la care face referire reclamantul şi se prevalează de contractul de vânzare-cumpărare provizoriu încheiat la 13 noiembrie 1938 între I.L. – vânzătoare şi părinţii săi, în calitate de cumpărători, trebuie remarcat că, aşa cum corect a arătat curtea de apel, acest înscris nu este un act translativ de proprietate, ştiut fiind că înstrăinarea imobilelor s-a făcut şi se face în condiţii legale, numai prin act autentic, pe baza căruia se face înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Acest contract provizoriu nu constituie temei legal pentru revendicarea terenului în litigiu şi înscrierea în CF a dreptului de proprietate cu privire la acesta. El a făcut doar dovada dobândirii legale a dreptului de proprietate de către părinţii săi numai asupra suprafeţei de 270 mp teren, iar susţinerea că din această suprafaţă o parte ar fi ocupată prin construirea drumului pe malul râului Olt, este neîntemeiată.
De altfel, cererea reclamantului de a i se atribui prin compensare teren alăturat celui intabulat şi aflat în posesia sa netabulară nu îşi găseşte consacrarea în prevederile Legii nr. 10/2001 la care a făcut referire.
Faţă de argumentele mai sus exprimate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva deciziei nr. 9 A din 12 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1471/2003. Civil. Asigurari sociale. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 147/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
