CSJ. Decizia nr. 1581/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1581DOSAR NR.179/2003
Şedinţa publică din 16 aprilie2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.373 F din 25 iunie 2001 a Tribunalului Ialomiţa şi deciziei nr.554 A din 11 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimata-reclamantă S.C."I.R.I.C." S.A. reprezentată de consilier juridic C.C., lipsind intimatul-pârât S.C..
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere arecursului în anulare, casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei la judecătorie ca instanţă de fond.
Consilier juridic C.C. solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în regres înregistrată la Tribunalul Slobozia sub nr.1258 din 23 mai 2001, S.C."I.R.I.C"SA din Bucureşti Şoseaua Cotroceni, nr.20, sector 6, a chemat în judecată pe S.C. domiciliat în comuna Malu judeţ Ialomiţa pentru a fi obligat să-i plătească suma de 23.937.817 lei reprezentând contravaloareadaunei pe care în calitate de asigurător a achitat-o asiguratului său A.N.R., ca urmare a implicării autoturismului acestuia la 21 mai 1999 într-un accident decirculaţie şi a sumei de 6.013.966 lei reprezentând daune produse prin inflaţie, calculate la suma principală.
În motivarea pretenţiilor întemeiate pe dispoziţiile art.998, 999 C.civ.şi art.22 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările, societatea reclamantă asusţinut că pârâtul a fost exclusiv în culpă pentru accidentul de circulaţie produs la 21 mai 1999 în care autoturismul proprietatea asiguratului sau a suferit avarii evaluate la sumapretinsă, ce i-a fost achitată cu Ordinul de Plată nr.718 din 6 iunie 1999.
Soluţionând cauza la primul termen şi în lipsa părţilor, în baza acţiunii şi a înscrisurilor prezentate de reclamant prin sentinţa civilă nr.373 F din 25 iunie 2001, Tribunalul Ialomiţa a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtului S.C.la daune în sumă de 23.937.817 lei şi dobânzi în sumă de 6.840.313 lei.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III a civilă, care prin Decizia civilă nr.554 A din 11 decembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul S.C..
Irevocabilă prin nerecurare, Decizia menţionată cât şi sentinţa primei instanţe au fost atacate în termen de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, cu recursul în anularede faţă, în temeiul art.330 pct.2 C. proc.civ. cu referire la art.27 lit."f" din Legea 92/1992.
Invocând atât încălcarea esenţială a normelor de competenţă materială în raport de natura litigiului, câtşi vădita netemeinicie, Procurorul general al solicitat casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă de dreptcomun după valoare, arătând că instanţele au calificat greşit litigiul ca fiind de natură comercială.
Recursul în anulare se dovedeşte întemeiat.
Potrivit cu temeiul de drept şi motivele de fapt invocate de înseşi reclamantă ca societate de asigurări, prin subrogare în drepturile asiguratului său pe carel-a despăgubit, acţiuneaîn regres introdusă împotriva pârâtului, terţ faţă de contractul de asigurare, se constituie neîndoielnic într-o cerere de drept comun în materie civilă, care potrivit valorii litigiului este potrivit art.1 pct.1 şi 5 din C.proc.civ. de competenţa judecătoriei de la domiciliul pârâtului.
Aşadar, acţiunea de faţă întemeiată pe răspunderea civilă pentru culpă nu poate fi încadrată printre cererile în materie comercială date în competenţa tribunalului în primă instanţă conform art.2 pct.1 din C.proc.civ., pentru că nu se întemeiază pe raporturi comerciale contractuale sau convenţionale între reclamantă subrogată asiguratului sau şi pârâtul S.C., terţ în raporturile comerciale dintre părţile din contractul de asigurare.
Reţinând, contrar naturii sale, temeiuluide drept şi raporturilor dintre părţi, comercialitatea litigiului, instanţele au judecat atât în primă instanţă cât şi în apelcu încălcarea normelor de competenţă materială.
Aşa fiind, recursul în anulare se va admite pentru motivul de nelegalitateinvocat, cu consecinţa casării hotărârilor atacateşi a trimiterii cauzei spre judecare instanţei competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.554 /A din 11 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III a civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr.373/F din 25 iunie 2001 a Tribunalului Ialomiţa şi trimite cauza pentru competentă rejudecare la Judecătoria Urziceni.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1620/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 1572/2003. Civil → |
|---|
