ICCJ. Decizia nr. 16/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 16
Dosar nr. 5864/2003
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 ianuarie 2003, reclamanta K.M. a formulat în temeiul Legii nr. 10/2001, contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1702 din 29 noiembrie 2002, prin care Primarul Municipiului Sighetu Marmaţiei a respins cererea de restituire în natură a imobilului identificat în C.F. 9023 cu nr. top 992/1/b, teren în intravilan, în suprafaţă de 980 mp, criticând-o pentru greşita apreciere a regimului juridic şi arătând că acesteia nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 18/1991 şi prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Cererii de chemare în judecată, pârâtul Primarul Municipiului Sighetu Marmaţiei i-a opus întâmpinare, solicitând respingerea acesteia şi invocând, în apărare, că regimul juridic aplicabil terenului solicitat a se restitui este reglementat de art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 147 din 28 februarie 2003, Tribunalul Maramueş a admis contestaţia, a dispus anularea dispoziţiei nr.1702 din 29 noiembrie 2002 emisă de Primarul Sighetu Marmaţiei, a admis cererea privind restituirea în natură, în tot, liber de orice sarcini, a terenului intravilan, în prezent fără construcţii, situat în Sighetu Marmaţiei, în suprafaţă de 980 mp, înscris în C.F. nr. 9023 Sighetu Marmaţiei din C.F. 1825 Sighetu Marmaţiei, având numerele cadastrale 922/2 în suprafaţă de 706 mp şi 992/1/b în suprafaţă de 274 mp.
A dispus obligarea intimatei să întocmească toate formele legale necesare pentru restituirea în natură a terenului şi punerea în posesie, precum şi îndatorirea intimatei de a plăti 3.000.000 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta este persoană îndreptăţită în înţelesul prevăzut de art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, în calitate de succesoare a foştilor proprietari tabulari H.B.O. şi H.I., aceştia din urmă dobândind proprietatea cu titlul de donaţie, act de liberalitate făcut autoarei I.H..
La data de 21 iulie 1977, soţii H.B.O. şi H.I. au vândut cumpărătoarei S.S.C. locuinţa compusă din 4 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, construcţii gospodăreşti, etc. apoi terenul în suprafaţă de 980 mp mai sus identificat a trecut în proprietatea Statului Român, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu acordul cumpărătoarei S.S.C.
S-a apreciat că temeiul juridic al terenului în litigiu este reglementat de dispoziţiile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 şi că acesta se putea restitui în natură proprietarului deposedat.
Cu privire la construcţiile edificate pe acest teren, devenite proprietatea cumpărătoarei S.S.C., instanţa a reţinut că acestea au fost expropriate şi apoi demolate, în vederea construirii unor blocuri de locuit, utilitatea respectivă nerealizându-se însă, aşa încât terenul, în prezent liber de construcţii, este preluat în mod abuziv şi urmează regimul juridic prevăzut de art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că regimul juridic aplicabil terenului în litigiu este cel prevăzut de art. 36 alin. 5) din Legea nr. 8/1991 republicată, ci nu, aşa cum greşit a reţinut instanţa, cel prevăzut de Legea nr. 0/2001.
La motivele de apel, intimata-reclamantă K.M. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a Primarului municipiului Sighetu Marmaţiei.
Prin Decizia nr. 29 din 3 septembrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul şi a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, în cuantum de 6.000.000 lei.
Păstrând soluţia tribunalului, instanţa de control judiciar a conchis că terenul în suprafaţă de 980 mp, înscris în C.F. nr. 1825 Sighetu Marmaţiei, nr. top 992/1 şi 992/1/b a trecut în proprietatea statului prin Decizia nr. 711 din 19 septembrie 1977 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Maramureş, ca urmare a înstrăinării construcţiilor.
Cum construcţiile au fost expropriate în baza Decretului nr. 390/1988 şi apoi demolate, terenul este liber şi, ca atare, fiind preluat abuziv se restituie în natură proprietarului.
În termen legal, pârâtul Primarul Municipiului Sighetu Mamaţiei a formulat recurs împotriva deciziei din apel.
Criticile au vizat încălcarea legii, instanţele interpretând Legea nr. 10/2001, doar sub incidenţa art. 2, fără a cerceta şi examina excepţia prevăzută de art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
În stabilirea corectă a situaţiei de fapt este de observat că proprietarii tabulari ai imobilului reprezentând construcţia compusă din locuinţă cu patru camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, construcţii gospodăreşti din curte, situată în Sighetu Marmaţiei, au fost părinţii adoptivi ai reclamantei, H.B.O. şi I.H., care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de Stat Local Sighetu Marmaţiei sub nr. 1177 din 21 iulie 1977 au înstrăinat construcţia mai sus identificată, cumpărătoarei S.S.C.
În ceea ce priveşte terenul pe care au fost edificate aceste construcţii este de precizat că acesta în suprafaţă de 980 mp, nr. top 992/2 şi 992/1/b a trecut în proprietatea statului, conform Legii nr. 58/1974.
Prin prezenta contestaţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta K.M., în calitate de fiică adoptivă a autorilor mai sus menţionaţi a criticat dispoziţia nr. 1702/2002 emisă de Primarul Sighetu Marmaţiei, întrucât i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului intravilan.
Hotărârile judecătoreşti pronunţate în fond şi apel sunt nelegale şi vor fi casate, întrucât instanţele au ignorat regimul juridic aplicabil în cauză, prevăzut de art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, privind fondul funciar, republicată.
În temeiul acestui text, „terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii, aprobate potrivit legii, din intravilanul localităţilor aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere".
Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută în baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.
În cauza dedusă judecăţii, terenul a fost preluat de la foştii vânzători tabulari, H.B.O. şi H.I., ca efect al aplicării art. 30 din Legea nr. 58/1974.
La 27 decembrie 1988 prin Decretul nr. 390/1988 au fost expropriate construcţiile achiziţionate de cumpărătoarea S.S.C. şi, ulterior, demolate în vederea construirii unor blocuri de locuinţe, utilitate publică ce nu şi-a atins scopul.
Având în vedere că regimul juridic aplicabil în cauză este cel prevăzut de art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, lege ce reglementează fondul funciar şi nu cel cuprins în dispoziţiile Legii nr. 10/2001, care stipulează expres în art.8 că „nu sunt sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de legea fondului funciar", Înalta Curte va admite recursul, va casa ambele hotărâri şi în rejudecare, respinge acţiunea reclamantei, făcând aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza primă şi art. 314 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sighetu Marmaţiei împotriva deciziei nr. 129 din 3 septembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează.
Admite apelul aceluiaşi pârât împotriva sentinţei civile nr. 147 din 28 februarie 2003 a Tribunalului Maramureş pe care o schimbă şi pe fond respinge acţiunea reclamantei K.M..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1593/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1526/2003. Civil. Revizuire → |
|---|
