CSJ. Decizia nr. 1899/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1899/2003
Dosar nr. 1475/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
La 15 februarie 2000 reclamanta N.E. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al Municipiului Ploieşti şi Primăria Municipiului Ploieşti pentru retrocedarea terenului de 330 mp situat în Ploieşti.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că terenul a fost proprietatea părinţilor săi M. şi I.E. conform actului de vânzare-cumpărare din 1925. În baza Legii nr. 58/1974 părinţii ei au fost expropriaţi, dar pe terenul expropriat nu s-a construit până în prezent nimic.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 130 din 27 aprilie 2000 a admis acţiunea precizată ulterior de reclamantă şi a dispus retrocedarea terenului de 450 mp, teren identificat conform raportului de expertiză B.M. S-a reţinut că terenul a fost expropriat prin Legea nr. 58/1974 şi înprezent suprafaţa de 450 mp este liberă de construcţii sau detalii de sistematizare.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia 78 din 21 aprilie 2000 a respins ca nefondat apelul formulat de Consiliul local Ploieşti.
Recursul declarat de Consiliul local Ploieşti împotriva deciziei 78/2000 a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia 1199 din 23 februarie 2001 şi s-a trimis cauza spre rejudecarea fondului, la Tribunal. S-a constatat că instanţele au admis acţiunea fără a lămuri o serie de neclarităţi referitoare la dimensiunea terenului şi la faptul dacă este sau nu cuprins în planul de sistematizare.
Rejudecând cauza, Tribunalul Prahova prin sentinţa civilă nr. 246 din 12 septembrie 2001 a admis în parte acţiunea şi a dispus retrocedarea suprafeţei de teren de 330 mp situat în Ploieşti.S-a reţinut că reclamanta a fost proprietara unui teren de 330 mp până în 1974 când a fost expropriată, teren care nu a fost supus scopului pentru care a fost expropriat şi nu este inclus în planul de sistematizare, susţinerile în acest sens ale pârâtei nefiind dovedite.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 5 din 8 februarie 2002 a respins apelul declarat de Municipiul Ploieşti în contradictoriu cu reclamanta care, decedând pe parcursul procesului a fost înlocuită de moştenitoarea sa, T.D.A.
Din criticile formulate s-a reţinut una singură, anume aceea că exproprierea s-a făcut nu în temeiul Legii nr. 58/1974 ci în temeiul Decretului nr. 88/1986 (po.287), dar soluţia de admitere a acţiunii reclamantei fiind corectă în raport de dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 33/1994, s-a menţinut Decizia tribunalului.
Au fost respinse celelalte critici.
S-a considerat ca irelevantă, din punctul de vedere al restituirii, împrejurarea că reclamanta a încasat despăgubiri pentru terenul expropriat.
Nici împrejurarea că reclamanta s-a adresat ulterior cu o notificare Primăriei Ploieşti în temeiul Legii nr. 10/2001 nu conduce la concluzia că nu putea continua procesul început pe calea dreptului comun, pentru care a optat de altfel, conform art. 47 din această lege, prin nerenunţarea la judecată sau cererea suspendării ei.
S-a considerat de asemenea că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat în raport de Decretul nr. 294/1998 deoarece acţiunea de revendicare ce a format obiectul unui dosar anterior a fost respinsă pe excepţia inadmisibilităţii unei acţiuni în revendicare şi nu s-a intrat în judecarea fondului, prezenta acţiune fiind introdusă după apariţia deciziei VI/1999 a Curţii Supreme de Justiţie, dată în interesul legii, prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor având ca obiect exproprieri anterioare apariţiei Legii nr. 33/1994.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs aducând mai multe critici referitoare la:
- autoritatea de lucru judecat, conform sentinţei 294 din 14 decembrie 1998 a Tribunalului Prahova, motiv invocat şi în apel dar neexaminat de Curtea de apel care nu s-a pronunţat pe acest aspect;
- neconformarea instanţelor la dispoziţiile deciziei 1199/2001 a Curţii Supreme de Justiţie care a dispus completarea probelor referitor la întinderea dreptului de proprietate al reclamantei;
- ignorarea împrejurării că scopul exproprierii a fost atins prin lărgirea străziişi amenajarea trotuarelor;
- respingerea expertizei contabile solicitate prin motivele de apel pentru obligarea reclamantei la returnarea despăgubirilor încasate pentru expropriere la valoarea actualizată;
- neaplicarea Legii nr. 10/2001, deşi aceasta intervenise pe parcursul procesului.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele de mai jos.
În mod corect, folosind o amplă motivare, instanţa de apel a respins criticile formulate şi care în parte s-au reiterat în prezentul recurs (aspectele referitoare la neaplicarea Legii nr. 10/2001, atingerea scopului exproprierii şi autoritatea de lucru judecat, acest din urmă aspect fiind analizat în decizie).
Instanţa de apel a urmat dispoziţiile deciziei de casare stabilind întinderea dreptului pretins de reclamantă, schimbând motivarea tribunalului dar păstrând aceeaşi soluţie şi verificând acest drept prin prisma obiectivelor stabilite prin Decizia 1199/2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
Cât priveşte respingerea unor probe solicitate de pârâtă în acest scop, este de remarcat că instanţa de casare nu a fixat dispoziţii imperative. Cât priveşte probele de administrat, s-a arătat că este necesar a se „lămuri" şi a se „elucida" cât din suprafaţa expropriată este cuprinsă în planul actual de sistematizare.
Corect s-a respins cerere de expertiză topografică şi respectiv contabilă faţă de împrejurarea că la expertiza efectuată de N.D.M. pârâtul nu a avut obiecţiuni. Analiza dreptului de proprietate pentru pretenţiile formulate de reclamantă s-a făcut prin prisma actelor depuse la dosar, astfel că expertiza contabilă s-a dovedit a fi de prisos, în lipsa unei cereri de despăgubiri din partea pârâtei.
Constatând că Decizia curţii de apel este legală şi temeinică se va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Consiliul Local al Municipiului Ploieşti împotriva deciziei nr. 5 din 8 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1907/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 189/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
