CSJ. Decizia nr. 2531/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2531
Dosar nr. 611/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Deliberând asupra recursului declarat de reclamantul H.V.S. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2002 (dosar nr. 2376/2002) a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 473, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti la 25 ianuarie 2002, în dosarul nr. 8844/2001, a fost admisă în parte acţiunea formulată de H.V.S. în contradictoriu cu M.V., constatându-se „revocarea tacită a legatului cu titlu particular instituit prin testamentul autentificat sub nr. 24662/1995 de notariatul de Stat al sectorului 1 Bucureşti cu privire la cota din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 1".
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a procedurii succesorale notariale deschise la Biroul notarului public E.B. cu privire la succesiunea defuncţilor H.V.C. şi H.C.A., iar pârâta a fost obligată să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în valoare de 2.150.000 lei.
Apelul făcut ulterior împotriva acestei sentinţe de pârâta M.V. a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 1180/A pronunţată de secţia a IV-a civilă a Tribunalului Bucureşti în dosarul nr. 2847/2002.
La 23 iulie 2002 împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta M.V., cauza fiind înregistrată cu numărul de dosar 2376/2002 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Prin încheierea din 15 noiembrie 2002, instanţa astfel sesizată a suspendat judecarea recursului în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. pe considerentul că pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti se află în curs de soluţionare dosarul nr. 16143/2002 în care se solicită anularea certificatelor de moştenitor nr. 182 şi nr. 183 emise la 20 august 2002.
La 28 ianuarie 2003 împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs reclamantul H.V.S., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie cu numărul de dosar 611/2003.
În motivarea recursului s-a susţinut în esenţă că în speţă nu sunt întrunite cerinţele art. 244 pct. 1 C. proc. civ. deoarece în speţă cererea de constatare a revocării tacite a legatului cu titlu particular a fost solicitată de reclamant în calitatea sa de moştenitor legal, astfel încât litigiul referitor la anularea certificatelor de moştenitor nu are nici o înrâurire asupra soluţionării cauzei de faţă.
În ceea ce o priveşte, intimata M.V. a solicitat respingerea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare.
Având a se pronunţa asupra recursului astfel declarat, Curtea reţine că, prin natura lor, argumentele aduse în susţinerea lui corespund sub aspect formal prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin urmare, acest text de lege va fi avut în vedere în analizarea recursului deşi nu a fost invocat în mod expres de recurentul-reclamant, respectiva deficienţă de motivare fiind remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultim C. proc. civ.
Odată făcută această precizare prealabilă de ordin procedural, Curtea reţine că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Este de observat în acest sens că, potrivit certificatului depus în susţinerea cererii de suspendare a judecării recursului, acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti cu numărul de dosar 16143/2002 a fost formulată de M.V. şi având ca obiect „anularea certificatelor de calitate de moştenitor nr. 182 şi nr. 183 din 20 august 2002 emise de Biroul notarului public E.B. şi stabilirea faptului că pârâtul H.V.S. este străin de succesiunea defuncţilor săi părinţi".
Este, de asemenea, de reţinut că în cauza de faţă M.V. a invocat în mod constant excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţie pusă iniţial în discuţie în faţa primei instanţe şi reiterată atât în susţinerea apelului cât şi ca motiv de recurs.
În acest context este relevant şi faptul că în motivarea recursului această excepţie a fost argumentată susţinându-se că, în ceea ce îl priveşte pe H.V.S., „nu s-a făcut dovada efectivă a calităţii de moştenitor prin certificat de calitate sau prin certificat de moştenitor".
În combaterea acestor aserţiuni, la 9 octombrie 2002 H.V.S. a depus în dosarul respectiv certificatele de calitate nr. 182 şi nr. 183 din 20 august 2002, emise în dosarele succesorale nr. 186/2002 şi nr. 187/2002 de către Biroul notarilor publici privaţi E.B. şi S.C.B.
Totodată a fost formulată şi o întâmpinare prin care H.V.S. a susţinut că acele două certificate fac dovada deplină cu privire la calitatea sa „de unic moştenitor (…) până la anularea lor prin hotărâre judecătorească".
Aceste afirmaţii concordă cu aprecierile instanţei de recurs, care a dispus măsura suspendării judecăţii luând în considerare tocmai înrâurirea pe care ar putea-o avea în cauza de faţă o eventuală soluţie de admitere a acţiunii adresate de M.V. Judecătoriei sectorului 1 sub nr. 16143/2002.
Aşa fiind, Curtea constată că respectiva măsură a fost luată printr-o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi că, deci, în cauza de faţă nu îşi găsesc incidenţa nici una dintre prevederile art. 304 din acelaşi cod.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H.V.S. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2002 (dosar nr. 2376/2002) a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2556/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2532/2003. Civil → |
|---|
