ICCJ. Decizia nr. 305/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 305.
Dosar nr. 5115/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa civilă nr. 1027 din 14 iulie 2002 Tribunalul Harghita a obligat pârâtele Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita, precum şi chemata în garanţie CASAOPSNAJ să restituie reclamantei suma reţinută cu titlu de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7% din salariul brut lunar pe perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, actualizată, reţinând că, în baza art. 9 şi art. 141 din Decretul nr. 92/1992 magistraţii beneficiază necondiţionat de asistenţă medicală gratuită, iar modificarea legislativă se referă la perioada ulterioară (de la 1 iunie 2001). Această sentinţă a fost confirmată, irevocabil, prin Decizia nr. 987/R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, care a respins recursurile pârâţilor.
2. Contra celor două hotărâri Procurorul general, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare formulând următoarele critici:
- conform art. 4 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, sunt supuşi în mod obligatoriu asigurării toţi cetăţenii şi se stabileşte că aceştia au obligaţia să plătească lunar o contribuţie pentru asigurările de sănătate.
- textul art. 6 enumeră limitativ persoanele scutite de plata acestei contribuţii, iar în art. 55 sunt prevăzute persoanele asigurate prin efectul legii, cu scutire de contribuţie, între acestea nefiind şi magistraţii.
- în art. 52 se prevede că această contribuţie lunară este de 7% aplicată venitului brut, iar
- condiţiile de acordare a asistenţei gratuite pentru magistraţi sunt stabilite prin Normele comune date în aplicarea HG nr. 409/1998, pe baza art. 99 din Legea nr. 142/1992 modificată prin Legea nr. 147/1997, ei fiind datori să plătească 7% lunar.
3. Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr condiţiile de acordare a asistenţei medicale prevăzută în art. 99 din Legea nr. 92/1992 sunt cele reglementate prin HG nr. 409 din 21 iulie 1998 şi în Normele comune nr. 318/1999 date în aplicarea acesteia.
Magistraţii beneficiază de asigurare legală obligatorie (art. 4 din Legea nr. 145/1997) şi nu sunt exceptaţi sau scutiţi de plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, conform art. 6, art. 9 şi art. 55 din aceeaşi lege.
Este de reţinut, însă, că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească constituie, în speţă, legea generală, iar Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, legea specială, în această materie, fiind şi ulterioară, în timp, astfel că aceasta din urmă este aplicabilă.
Or, conform art. 52 din Legea nr. 145/1997 persoanele asigurate obligatoriu au obligaţia de plata contribuţiei lunare de 7% din salariul brut, cu excepţia celor scutiţi expres, astfel că soluţiile ambelor instanţe sunt nelegale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 920 R din 8 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, precum şi sentinţa nr. 1017 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi respinge acţiunea cât şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3071/2003. Civil. Nulitate donatie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 305/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
