ICCJ. Decizia nr. 3071/2003. Civil. Nulitate donatie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3071
Dosar nr. 2472/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
După un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 449/C din 19 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bihor a fost admisă acţiunea formulată de reclamantele T.F.M. şi A.A., decedată pe parcursul procesului continuat de succesorii acesteia, T.D. şi T.T.R., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, reprezentat de Consiliul local Oradea şi Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P.C.F.S. Bihor, a fost constatată nulitatea donaţiei făcută de reclamante în favoarea Statului Român, privind imobilul situat în Oradea, a fost obligat Ministerul Finanţelor, prin D.G.F.P.C.F.S. Bihor să le plătească reclamantelor suma de 398.868.216 lei reprezentând despăgubiri civile, sumă ce va fi actualizată la data efectuării plăţii, s-a constatat că suma de 398.868.216 lei a fost achitată de Ministerul Finanţelor prin ordinul de plată nr. 969 din 30 august 2000 şi a fost obligat acesta la plata sumei de 197.800.729 lei, reprezentând diferenţa rezultată ca urmare a inflaţiei înregistrată de la data stabilirii valorii imobilului, 15.06.1999 şi până la data efectuării plăţii 30 august 2000, sumă care, de asemenea va fi actualizată la data plăţii, precum şi la plata sumei de 12.115.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de D.G.F.P. Bihor, în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanţelor, împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 17 A din 26 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, iar apelanta a fost obligată să le plătească reclamanţilor suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs D.G.F.P. Bihor, în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanţelor Publice, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că Decizia atacată trebuia comunicată Ministerului Finanţelor Publice, iar nu D.G.F.P. Bihor, care l-a reprezentat în baza delegaţiei nr. 576272/2003, că nelegal s-a dispus actualizarea sumei la plata căreia a fost obligat, că întrucât donaţia făcută în favoarea statului a fost acceptată de fostul Consiliu popular al oraşului Oradea, la plata despăgubiri lor trebuia obligat Consiliul local Oradea, că deşi a achitat suma de 398.868.216 lei, a fost menţinută obligarea sa la plata aceleiaşi sume şi că nu datorează reclamanţilor cheltuielile de judecată.
Recursul este nefondat.
Prima critică formulată de recurent nu constituie un motiv de casare, deoarece modul de comunicare al deciziei nu vizează soluţia atacată, ci putea fi relevant doar în situaţia în care ar fi fost invocată excepţia tardivităţii declarării recursului.
Instanţele au procedat corect actualizând suma ce reprezintă despăgubirile cuvenite pentru imobil, în raport de indicele de inflaţie, deoarece numai aşa poate fi realizată o justă despăgubire.
Consiliul local Bihor are calitate procesuală pasivă în proces numai în privinţa capătului de cerere referitor la constatarea nulităţii donaţiei, dar în ceea ce priveşte plata despăgubirilor, calitate procesuală pasivă are Ministerul Finanţelor Publice, cum legal au stabilit instanţele.
Instanţa de fond, a cărei soluţie a fost menţinută de instanţa de apel a precizat în dispozitivul sentinţei că suma de 398.868.216 lei a fost achitată de Ministerul Finanţelor, prin D.G.F.P.C.F.S. Bihor, prin ordinul de plată nr. 969 din 30 august 2000 şi l-a obligat la plata sumei de 197.800.729 lei, reprezentând diferenţa rezultată ca urmare a inflaţiei înregistrată de la data stabilirii valorii imobilului – 15 iunie 1999 şi până la data efectuării plăţii – 30 august 2000, astfel că şi motivul de recurs ce vizează acest aspect este neîntemeiat.
Instanţele au aplicat corect şi prevederile art. 274 C. proc. civ., obligând Ministerul Finanţelor Publice la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanţi, deoarece acesta a căzut în pretenţii.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
La cererea intimaţilor, recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. Bihor în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 17 A din 26 martie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10 (zece) milioane lei către intimaţii T.T.R., T.D. şi T.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3070/2003. Civil. Legea nr.10/2003. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 305/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
