CSJ. Decizia nr. 3074/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3074DOSAR NR. 208/2003
Şedinţa publică din 8 iulie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La25 aprilie 2002 S.A., prin procurator D.I.S. a solicitat, în temeiul art. 165 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, să i se recunoască certificatul nr. 318/2001 şi traducerea legalizată care atestă schimbarea numelui, precum şi extrasul din Registrul Populaţiei şi traducerea legalizată a acestuia care dovedesc schimbarea numelui şi a prenumelui.
În motivarea cererii reclamantul a arătat, că s-a născut în Brăila la data de 18 ianuarie 1929, în certificatul de naştere emis de oficiul de stare civilă Brăila fiind trecut prenumele "L." şi numele "S.". Înanul 1955 a părăsit ţara stabilindu-se în Israel unde şi-a schimbat numele prin ebraizare devenind A.S. şi, a cerut Primăriei Brăila înscrierea menţiunii de schimbare a numeluide familie şi a prenumelui pe marginea actului de naştere, însă a fost îndrumat să se adreseze Tribunalului, în vederea recunoaşterii certificatului de schimbare a numelui.
Investit cu cererea reclamantului, Tribunalul Brăila, secţia civilă, a respins această cerere, ca nefondată, prin sentinţa nr. 216 din 27 mai 2002, reţinând că actul de stare civilă nu este un act de jurisdicţie în sensul art. 165 din Legea nr. 105/1992 care se referă la efectele hotărârilor străine ca acte de jurisdicţie ale instanţelor judecătoreşti, notariatelor oricăror autorităţi competente dintr-un alt stat.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 70/A din 15 octombrie 2002 a respins, ca nefondat apelul formulat de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut că într-adevăr certificatul a cărei recunoaştere se cere, a fost emis de un organ competent din statul Israel, respectiv de Ministerul de Interne, dar, acest act nu este de jurisdicţie ci un act administrativ. Că fiind vorba de recunoaşterea unui act de stare civilă aparţinând unui cetăţean român cu domiciliul în străinătate, sunt incidente prevederile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, care, la art. 43 alin. (3) statuează, că actele de stare civilă ale cetăţenilor români întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară, numai dacă sunt transcrise în registrele destare civilă române, iar la art. 44 lit. f) şi art. 57 pct. 1 şi 3 statuează că modificarea, rectificarea saucompletarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea, se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, cum este cazul în speţă. A conchis instanţa, că în mod greşit reclamantul s-a adresat Tribunalului invocând Legeanr. 105/1992.
Împotriva menţionatei decizii reclamantul a declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ. A susţinut că instanţa a interpretat greşit natura juridică a actelor deduse judecăţii şi că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Recursul este fondat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
În petitul acţiunii, precizând că şi-a păstrat tot timpul şi cetăţenia română, reclamantul a solicitat să i se recunoască:
- certificatul care atestă schimbarea la 25 noiembrie 1955 a numelui şi prenumelui din S.L. în S.A., eliberat de Ministerul de Interne al Statului Israel şi apostilat de Tribunalul Suprem din Haifa-Israel conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961;
- extrasul din Registrul Populaţiei privind pe S.A. emis de acelaşi minister.
Aceste acte care emană de la o autoritate competentă a statului Israel, respectiv Ministerul de Interne, apostilate de instanţa judecătorească din Haifa, ceea ce le conferă caracter jurisdicţional, nu sunt acte de stare civilă, aşa cum în mod eronat le-a caracterizat instanţa de apel confirmând soluţia instanţei de fond. Ele atestă o situaţie de fapt, respectiv schimbarea numelui şi prenumelui reclamantului care conformându-se adresei nr. 263644/10 ianuarie 2002 a Ministerului de Interne Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei a solicitat recunoaşterea lor, în vederea înscrierii prin menţiune pe marginea actului de naştere aflat la Primăria Municipiului Brăila – Oficiul stării civile.
Art. 165 din Legea nr. 105/1992 prevede că, în cazul acestei legi, termenul de hotărâri străine se referă laactele de jurisdicţie ale instanţelor judecătoreşti, notariatelor sau oricăror autorităţi competente dintr-un alt stat, iar art. 166 prevede, printre altele, că hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România dacă se referă la statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate.
Aşadar, în speţă, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, iar Ordonanţa Guvernului României nr. 41 din 30 ianuarie 2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice,nu conţine dispoziţii exprese referitoare la înscrierea menţiuniloe de schimbare a numelui de către o autoritate a unui stat străin în cazul persoanelorcare şi-au menţinut cetăţenia română.
Rezultă deci, că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
Analizând actele a căror recunoaştere s-a solicitat, se constată că în extrasul din Registrul Populaţieise menţionează că schimbarea numelui şi prenumelui s-a înregistrat la Biroul Înregistrării Populaţiei la data de 25 noiembrie 1955 şi i s-a eliberat lui S.A. certificatul nr. 10624. Certificatulcare atestă schimbarea numelui , nu poartă nici un alt număr, în afara celui sub care a fost autentificat de notar.
În această situaţie se impune completarea probatoriului, pentru stabilirea cu exactitate şi identificarea concretă a actelor ce urmează a fi recunoscute, şi pentru lămurirea inadvertenţei menţionate .
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312C. proc. civ., recursul urmează a se admite, hotărârile pronunţateurmează a fi casate, iar cauza trimisă pentru rejudecare Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursuldeclarat de reclamantul S.A. împotriva deciziei civile nr.70/A din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 216 din 27 mai 2002 a Tribunalului Brăila şi trimite cauza pentru rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1013/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 3147/2003. Civil → |
|---|
