ICCJ. Decizia nr. 321/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 321.
Dosar nr. 2521/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 2043 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, s-a respins cererea formulată de reclamanta C.N.H. S.A. împotriva pârâtei Primăria Petroşani.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că, reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru a avea calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Curtea de Apel Alba-Iulia prin Decizia civilă nr. 284 din 13 martie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C.N.H. S.A. Petroşani, împotriva sentinţei civile nr. 2043 din 28 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond în mod corect a statuat că reclamanta nu a dovedit că este continuatoarea proprietarei imobilului în litigiu, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
În acest sens, s-a reţinut că prin transformarea din societate comercială, organizată conform Codului comercial, în întreprindere de stat s-a produs încetarea personalităţii juridice a fostei societăţi S.A.R. Petroşani, neputând fi vorba de o continuare a activităţii, astfel cum a susţinut reclamanta.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
- în mod greşit instanţele au reţinut că reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R. S.A. Petroşani, cu toate că din probe rezultă acest lucru;
- reclamanta este continuatoarea în drepturi a S.A.R. S.A. Petroşani, deoarece activitatea de minerit a continuat neîntrerupt din 1921, anul înfiinţării acesteia, şi până în prezent, astfel încât perioada cuprinsă între naţionalizarea S.A.R. S.A. Petroşani şi înfiinţarea reclamantei C.N.H. S.A., nu au existat întreruperi ale activităţii de exploatare a cărbunelui în Valea Jiului indiferent de schimbarea denumirii persoanei juridice.
Recursul nu este fondat.
Din extrasul de carte funciară rezultă că imobilul a cărui retrocedare s-a solicitat de reclamanta C.N.H. S.A., a aparţinut S.A.R. Petroşani persoană juridică de drept privat de la care s-a naţionalizat, în baza Legii nr. 119/1948.
Astfel cum corect au constatat instanţele de fond şi apel în urma analizării actelor existente la dosarul cauzei, acest moment, naţionalizarea S.A.R.S.A. Petroşani, a însemnat încetarea personalităţii juridice a acesteia şi constituirea proprietăţii de stat.
De altfel, la o perioadă scurtă de timp de la naţionalizarea S.A.R. S.A. Petroşani, iulie 1948, respectiv prin Decretul nr. 346 din 19 august 1949, s-a înfiinţat societatea pe acţiuni sovieto-română pentru exploatarea şi desfacerea cărbunelui S.C.
Potrivit art. 3 din Actul normativ mai sus enunţat „societatea are personalitate juridică distinctă şi patrimoniu propriu în limita căruia răspunde". În atare situaţie, personalitatea juridică a S.A.R.S.A. Petroşani nu mai putea fiinţa din acel moment.
Prin urmare, în speţă, nu se poate vorbi de continuarea personalităţii în persoana reclamantei, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Textul de lege menţionat, prevede că o persoană juridică este îndreptăţită la măsuri reparatorii, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că este aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă.
În cauză, nu există o hotărâre judecătorească care să consfinţească înfiinţarea reclamantei sau să facă vreo referire la legătura dintre aceasta şi persoana juridică desfiinţată ori interzisă, S.A.R. S.A. Petroşani.
Aşadar, faţă de cele reţinute, rezultă că reclamanta nu a fost persoană juridică de tip capitalist, nu a deţinut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv, nu a fost interzisă în perioada comunistă, nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R. S.A. Petroşani. Deci, nu are vocaţie la restituirea unor imobile care au fost proprietatea acesteia din urmă.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., şi în consecinţă se va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 284 din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.H.S.A. împotriva deciziei civile nr. 284 A din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 3211/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3209/2003. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
---|