ICCJ. Decizia nr. 3235/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3235
Dosar nr. 2750/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 iulie 2002 pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamanta C.N.H.S.A. Petroşani a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Petroşani pentru constatarea că reclamanta, în calitate de persoană juridică continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani şi S.C., este în măsură să solicite reparaţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi pe cale de consecinţă să ceară anularea Dispoziţiei nr. 1737 din 29 mai 2002 a Primăriei prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafaţă de 3111 mp înscris în C.F. nr.447 Petroşani nr.top… şi deci restituirea în natură a imobilului solicitat.
În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul în litigiu, proprietatea S.A.R. Petroşani a fost preluat abuziv de Statul Român în temeiul Legii nr. 119/1948.
Tribunalul Hunedoara prin sentinţa civilă nr. 2060 din 28 noiembrie 2002 a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că în cazul în speţă nu se regăseşte nici una din situaţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, că nu s-a făcut dovada continuităţii activităţii persoanei juridice de la data deposedării până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. S-a mai reţinut că actualele societăţi comerciale nu trebuie incluse în categoria celor care au continuat personalitatea juridică, transformarea din societate comercială anonimă organizată conform Codului comercial în întreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării personalităţii juridice a celei dintâi, nefiind vorba aşadar de o continuare a activităţii.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 321/A din 9 aprilie 2003 a respins apelul reclamantei ca nefondat.
S-a reţinut, în motivarea acestei soluţii că prin respingerea în totalitate a acţiunii instanţa de fond s-a pronunţat implicit şi cu privire la capătul de cerere privind calitatea reclamantei de persoană juridică continuatoare a societăţii proprietară a imobilului.
S-a mai reţinut de asemenea că reclamanta a fost o persoană juridică de tip socialist de stat şi nu de tip capitalist particular, iar potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 de OUG nr. 184/2002 reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptăţită să ceară măsuri reparatorii în temeiul acestei legi.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de apel, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de apel a reţinut greşit că doar întreprinderile particulare care au deţinut în proprietate imobilele preluate abuziv care au continuat activitatea până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la reparaţii, în realitate, art. 3 lit. c) din lege nefăcând o asemenea distincţie iar în dosar există dovezi că reclamanta este continuatoarea personalităţii juridice a fostei S.A.R. Petroşani.
Al doilea motiv de recurs s-a referit la greşita aplicare a legii în sensul că art. 3 din Legea nr. 10/2001 cu modificările aduse prin OUG nr. 184/2002 nu se aplică în cauză, legea neretroactivând.
Ultimul motiv de recurs s-a referit la omisiunea de pronunţare a instanţelor asupra dovezilor prin care s-a demonstrat calitatea procesuală activă a reclamantei.
Analizând hotărârea criticată prin prisma celor trei motive invocate (primele două considerate împreună, pentru a evita repetiţiile), se constată că recursul este neîntemeiat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 au fost corect interpretate de instanţe. Printre criteriile prevăzute de acest text, pentru a îndreptăţi petiţionara la măsuri reparatorii, în temeiul legii în discuţie, este cerută şi dovada continuităţii personalităţii juridice, constatată prin hotărâre judecătorească. O asemenea dovadă, cerută imperativ de textul menţionat, nu s-a produs de către reclamantă. Succesiunea actelor normative invocate în dovedirea calităţii procesuale active nu conduce, nici ea, la o altă concluzie, care, de altfel, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti de validare, nici nu ar avea valoare juridică.
Momentul naţionalizării, prin aplicarea Legii nr. 119/1948 a însemnat încetarea personalităţii juridice a societăţii proprietare şi, totodată, constituirea proprietăţii socialiste de stat cu privire la patrimoniul societăţii private, lichidate. Or, în aceste condiţii nu se poate vorbi de continuitatea personalităţii juridice în persoana reclamantei, companie naţională cu capital integral de stat.
Chiar în cuprinsul acestui act normativ la art. 16 se prevede dreptul statului în ramurile în care întreprinderile au fost naţionalizate de a crea întreprinderi noi.
Prin Decretul nr. 346/1949 în art. 2 s-a stabilit că „prin derogare de la dispoziţiile Codului de comerţ şi celorlalte legi speciale, societatea S.C. se consideră legal constituită. A luat fiinţă, în acest mod o societate de drept public, deosebită de cea de drept privat care a fiinţat până la naţionalizare.
În art. 3 al aceluiaşi decret s-a precizat fără echivoc că „societatea are personalitate juridică distinctă şi patrimoniu propriu".
Tot astfel, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri s-a înfiinţat „în mod experimental" C.C. Petroşani în subordinea Ministerului Minelor, fără îndoială o societate nouă care nu putea face punte de legătură între societatea naţionalizată prin Legea nr. 19/1948 şi C.N.H., creată prin HG nr. 806/1998.
Ca urmare, soluţia instanţelor în raport de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost corectă, în cauză nefiind întrunite nici condiţiile art. 22 din aceeaşi lege. De remarcat că art. 3 din Legea nr. 10/2001 a conţinut şi înainte şi după modificare aceeaşi condiţie cât priveşte continuitatea personalităţii juridice probată prin hotărâre judecătorească.
Nici ultimul motiv de recurs nu se poate primi, în raport de împrejurarea că instanţele au motivat în concret de ce nu au putut reţine continuitatea personalităţii juridice iar recurenta nu a specificat în mod expres proba omisă de la analiza instanţelor.
Pentru considerentele arătate se va respinge ca neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.H.S.A. împotriva deciziei nr. 321 A din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3234/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3239/2003. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
