ICCJ. Decizia nr. 3278/2003. Civil. Litigiu asigurari sociale. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3278
Dosar nr. 5249/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 854 din 17 iulie 2002, Tribunalul Harghita a admis acţiunea formulată de reclamanţii N.B. ş.a., împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie Bucureşti.
S-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
S-au admis cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenientele S.R.D. şi O.R.E.
A fost obligată chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamanţilor şi intervenienţilor în locul pârâţilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sumele reţinute cu titlu de contribuţie de despăgubiri sociale de sănătate în procent de 7 % lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2000- 30 martie 2001 inclusiv, în funcţie de perioada lucrată, reactualizată la data plăţii prin aplicarea indicelui de inflaţie pentru fiecare sumă reţinută lunar, corespunzător datei la care au fost încasate pe nedrept.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi medicamente, fără ca legea să condiţioneze acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, deci suma reţinută cu acest titlu urmează să le fie restituită.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 951/R din 14 noiembrie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, considerând că au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În drept se invocă prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul, soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi medicamente, conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, dacă fac dovada că plătesc contribuţia anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Această concluzie rezultă din interpretarea dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 92/1992, coroborate cu prevederile HG nr. 409/1998 (art. 5) şi normele comune nr. 318/1999 emise în aplicarea hotărârii guvernului (p.6/I) şi prevederile Legii nr. 145/1997 [art. 1 alin. (2) şi art. 6, art. 52, art. 55].
Aşadar, magistraţii, pentru a beneficia de gratuităţi în asistenţa medicală, trebuie să plătească contribuţia lunară de asigurări de sănătate, iar soluţiile de restituire a părţilor făcute sunt greşite.
Se solicită admiterea recursului în anulare casarea hotărârilor criticate şi pe fond, respingerea acţiunii.
La termenul stabilit pentru judecarea recursului în anulare, instanţa a ridicat din oficiu excepţia compunerii greşite a completului de judecată la instanţa de fond, cauza fiind soluţionată la 17 iulie 2002 de un singur judecător, deşi completul trebuia alcătuit din 2 judecători, asistaţi de 2 magistraţi consultanţi.
Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 20 din 20 februarie 2002, cauzele privind conflictele de muncă se judecă în primă instanţă de către completele formate din 2 judecători, asistaţi de 2 magistraţi consultanţi.
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond de un judecător, cu încălcarea normelor imperative privind compunerea completului de judecată, este lovită de nulitate, prin nesocotirea regulilor de desfăşurare a procesului civil, încadrându-se în „neobservarea formelor legale" la care face referire art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin care se înţeleg nu numai cerinţele privitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate cerinţele pentru desfăşurarea procesului civil.
În consecinţă, pentru acest motiv, care face inutilă examinarea criticilor formulate, se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile pronunţate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 951/R din 14 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş şi a sentinţei civile nr. 854 din 17iulie 2002 a Tribunalului Harghita.
Casează hotărârile atacate şi trimite cauza la Tribunalul Harghita pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3283/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3243/2003. Civil. Majorare pensie... → |
|---|
