ICCJ. Decizia nr. 3283/2003. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3283
Dosar nr. 429/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la 22 noiembrie 2001 la Judecătoria Alba Iulia, reclamantele R.E. şi R.D. au chemat în judecată pârâta E.B. S.A., sucursala Alba, solicitând obligarea ei la plata sumelor de 577.000 lei şi 25.500 USD, care reprezintă cheltuieli de judecată din dosarele nr. 3961/2998 al Tribunalului Alba, nr. 1257/1999 al Curţii de Apel Alba Iulia şi 4518/1999 al Curţii Supreme de Justiţie, asupra cărora instanţele nu s-au pronunţat.
Prin sentinţa civilă nr. 37 din 9 ianuarie 2002, Judecătoria Alba Iulia şi-a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, reţinând că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată este o cerere accesorie acţiunii soluţionate în primă instanţă de Tribunalul Alba, căruia îi revine competenţa de a soluţiona prezentul litigiu.
Tribunalul Alba, secţia civilă, prin sentinţa nr. 118 din 6 martie 2002 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantelor suma de 914.000 lei despăgubiri, respingând celelalte pretenţii, ca neîntemeiate.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că sunt dovedite doar cheltuielile de judecată în sumă de 914.000 lei.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambele părţi.
Prin Decizia civilă nr. 1636 din 13 septembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul pârâtei, a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamante şi a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamante împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a argumentat că instanţele care au judecat cauza în fond au respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pentru că nu se cuveneau reclamantelor, fiind inexactă susţinerea că instanţele au omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere.
Acţiunea având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, introdusă pe cale separată, are ca temei prevederile art. 998 C. civ., ceea ce impune timbrarea ei la valoarea pretinsă. Neplata taxei de timbru atrage anularea recursului ca netimbrat şi pentru că reclamantele-recurente nu au plătit taxa de timbru, recursul lor a fost anulat ca netimbrat, conform art. 20 pct. 4 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele, solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia care să judece apelul şi nu recursul, cum greşit a procedat, fiind nelegală soluţia de anulare a recursului ca netimbrat, întrucât cererea de acordare a cheltuielilor de judecată este scutită de taxă de timbru conform art. 14 din Legea nr. 146/1997 şi art. 12 din normele metodologice de aplicare a legii privind taxele judiciare de timbru.
Criticile aduse de recurente deciziei pronunţate în apel sunt întemeiate.
Generate de litigiul soluţionat în primă instanţă la tribunal, anume în dosarul nr. 3961/1998 al Tribunalului Alba, prin sentinţa civilă nr. 23 din 15 ianuarie 1999, cheltuielile de judecată pretinse în prezenta cauză au format obiectul pricinii judecate de tribunal ca instanţă de fond, iar calea de atac împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă de tribunal este apelul, conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ.
Suma pretinsă fiind peste 200 milioane lei, sentinţa nu se include în situaţiile de excepţie prevăzute de art. 2821 C. proc. civ., care enunţă hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă nesupuse apelului.
Aşadar calea de atac împotriva sentinţei era apelul, nu recursul, cum greşit a apreciat curtea de apel, pronunţând Decizia civilă nr. 1636/2002 cu caracter irevocabil, contrar dispoziţiilor legale evocate.
Argumentul invocat în Decizia atacată, pentru susţinerea soluţiei de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, acela că instanţele care au soluţionat fondul cauzei s-au pronunţat în sensul că nu se cuvin reclamantelor, este în dezacord cu actele dosarului.
În considerentele sentinţei civile nr. 23 din 15 ianuarie 1999 pronunţată de Tribunalul Alba se arată în penultimul aliniat: „pe aceste considerente instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă de faţă, nu au fost solicitate cheltuieli de judecată şi ca atare nu vor fi acordate".
Soluţia de anulare ca netimbrat a recursului (apelului) reclamantelor se apreciază ca fiind nelegală.
În art.14 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru publicate în M. Of., nr. 380 din 10 august 1999 se prevede că, de asemenea nu se timbrează, printre altele, cererile accesorii privind cheltuielile de judecată, precum şi cererile pentru exercitarea căilor de atac în astfel de situaţii.
Menţiunea „accesorii" semnifică caracterul de accesorialitate al cheltuielilor, derivat dintr-un litigiu soluţionat de instanţele judecătoreşti şi nu faptul că scutirea vizează doar situaţia în care cererea privind cheltuielile de judecată se soluţionează concomitent cu litigiul din care ele provin.
Drept urmare, se va admite recursul reclamantelor, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelurilor declarate de recurentele-reclamante, cât şi de intimata-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele R.E. şi R.D., prin mandatar R.G., împotriva deciziei nr. 1636 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea judecării apelurilor declarate de reclamantele R.E. şi R.D., prin mandatar R.G. şi, respectiv, de pârâta E.B. S.A., sucursala Alba Iulia, împotriva sentinţei civile nr. 118 din 6 martie 2002 a Tribunalului Alba, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 330/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3278/2003. Civil. Litigiu asigurari sociale.... → |
|---|
