ICCJ. Decizia nr. 3302/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3302
Dosar nr. 2558/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele :
La data de 2 iulie 2002, reclamanta C.N.H. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Petroşani solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. l538 din 22 mai 2002 emisă de pârâtă, prin care s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură a terenului înscris în C.F. nr. 1486 Petroşani şi să se constate că este îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 în calitate de persoană juridică continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani şi S.C., precum şi a se dispune restituirea în natură a imobilului solicitat, iar dacă nu e posibil, să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent conform Legii nr. 10/2001
Prin sentinţa nr. 1802 din 13 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a fost respinsă cererea reclamantei.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele juridice, proprietare ale imobilelor preluate abuziv de stat, cu condiţia de a-şi fi continuat activitatea până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă, iar după 22 decembrie 1989 să-şi fi reluat activitatea, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă.
Cu înscrisurile depuse, reclamanta nu a făcut dovada realizării condiţiilor pretinse de textul de lege evocat.
Transformarea din societate anonimă, organizată conform Codului comercial, în întreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării personalităţii juridice a celei dintâi, ca urmare a naţionalizării mijloacelor de producţie, deci nu există o continuitate a activităţii pentru că nici persoana juridică care s-a succedat celei iniţiale nu este aceeaşi.
S-a conchis că reclamanta nu a fost o persoană juridică de tip capitalist particular, nu a avut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv, aşadar nu are vocaţie la restituirea imobilului pretins şi nici la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, fiind legală dispoziţia de respingere a cererii ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia nr. 205 din 27 februarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei, cu motivarea că ea nu a deţinut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv şi nu este continuatoare în drepturi a S.A.R.
În termen legal, reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii pronunţate în apel, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. În esenţă, reclamanta susţine că Decizia criticată cuprinde motive străine de natura cauzei, reţinând greşit că nu ar fi avut în proprietate imobile, de care să fi fost deposedată, măsura naţionalizării, la care Legea nr. 10/2001 face referire expresă, s-a aplicat tuturor persoanelor juridice proprietare, deci şi antecesoarei recurentei.
Se mai susţine, ca un al doilea motiv de recurs, aplicarea greşită a legii, privind rezolvarea capătului de cerere având ca obiect constatarea calităţii de continuatoare a S.A.R., argumentele aduse de instanţă nu sunt convingătoare.
Sub un al treilea aspect Decizia este criticată pentru nepronunţarea instanţei asupra dovezilor administrate de recurentă, din care rezultă fără echivoc că este continuatoarea antecesoarei sale S.A.R. Petroşani.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Decizia pronunţată de instanţa de apel nu cuprinde motive străine de natura pricinii, considerentele de fapt şi de drept se încadrează în cerinţele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., referirea la inexistenţa în patrimoniul recurentei a imobilelor vizate la restituire era pertinentă cauzei, motivarea fiind convingătoare.
În argumentarea opiniei lipsei de continuitate între S.A.R. şi recurentă, instanţa a analizat condiţiile pretinse de art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 pentru a avea vocaţie la măsurile reparatorii şi a conchis în mod întemeiat prin luarea în considerare a tuturor dovezilor depuse de recurentă, că nu este îndreptăţită a obţine imobilul pretins, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recursul fiind nefondat, urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.H. S.A. împotriva deciziei nr. 205 A din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 330/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 329/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
