ICCJ. Decizia nr. 3312/2003. Civil. Ordonanta presedintiala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3312
Dosar nr. 6056/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1725 din 29 septembrie 2003, Judecătoria Năsăud a admis acţiunea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale de reclamanţii C.M. şi C.R. împotriva pârâţilor A.V. şi A.A.M. şi a obligat pârâţii să înceteze orice lucrare de demolare sau distrugere a construcţiilor şi instalaţiilor aferente imobilului situat în Sângeorz-Băi – Cormaia şi anume cabana şi construcţiile anexe, trei bazine pentru peşti şi instalaţiile aferente.
Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 1.088.000 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că între părţi există un litigiu privind stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilelor care formează obiectul prezentei cauze, anume dosarul nr. 2703/2002 al Judecătoriei Năsăud.
Întrucât în cauză se pretinde că pârâţii au început să distrugă o parte din aceste bunuri, instanţa a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ. Astfel, urgenţa se justifică prin aceea că, sistând lucrările, se previne producerea unei pagube iminente şi ireparabile, vremelnicia este dată de durata măsurilor dispuse, iar neprejudecarea fondului se realizează prin aceea că instanţa nu se pronunţă cu privire la titularul dreptului de proprietate.
În baza art.274 C. proc. civ., pârâţii au fost obligaţi la plata către reclamanţi a sumei de 1.088.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocaţial, taxă de timbru şi timbru judiciar.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii, cerând admiterea lui, modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii introduse de reclamant.
Hotărârea atacată, susţin recurenţii, a fost dată cu aplicarea greşită a legii, anume a prevederilor art. 581 C. proc. civ., măsura dispusă de instanţă neavînd caracterul vremelnic cerut de textul de lege evocat.
De asemenea, s-au aplicat greşit prevederile art. 274 şi art. 275 C. proc. civ., prin obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată, deşi cauza s-a judecat fără citarea părţilor, situaţie în care recurenţii-pârâţi nu puteau fi obligaţi să suporte cheltuielile de judecată ale intimaţilor reclamanţi.
Instanţa de fond a admis acţiunea fără să administreze nici o probă, recurenţii pârâţi sunt proprietarii tabulari ai imobilelor şi nu au executat pretinsele lucrări de demolare sau distrugere la care intimaţii reclamanţi fac referire.
Se invocă prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recursul părţilor este nefondat şi urmează a se respinge.
Prima critică, referitoare la lipsa caracterului vremelnic a măsurii dispuse de instanţă, este neîntemeiată. Sistarea oricăror lucrări de demolare sau distrugere a construcţiilor şi instalaţiilor imobilelor, ordonată de instanţă are o limită în timp, fiind destinată să dureze până când cauza se va soluţiona în fond, anume dosarul nr. 2703/2002 al Judecătoriei Năsăud chiar dacă hotărârea pronunţată nu cuprinde nici o menţiune în acest sens, ea fiind subînţeleasă.
Privitor la critica vizând acordarea cheltuielilor de judecată, la baza obligaţiei de restituire a acestora stă culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul, declanşat de efectuarea de către intimaţii pârâţi a lucrărilor de demolare şi distrugere, trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea reclamantă, fiind fără relevanţă judecarea cauzei fără citarea părţilor, dacă cheltuielile efectuate sunt justificate şi dovedite.
În pronunţarea hotărârii, instanţa de fond a verificat şi analizat probele existente în dosarul nr. 2703/2002, aflat pe rolul Judecătoriei Năsăud la acea dată, în care părţile tind să stabilească dreptul de proprietate asupra imobilelor, aşadar nici critica privind lipsa dovezilor nu poate fi primită.
Drept urmare, se va respinge ca nefondat recursul pârâţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii A.V. şi A.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 1725 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 330/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 330/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
