ICCJ. Decizia nr. 3350/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3350
Dosar nr. 3714/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra cauzei civile de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele :
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova la 28 septembrie 2001 M.A. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice solicitând obligarea acestuia la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1 ha situat în Ploieşti Vest, ce a aparţinut bunicului său M.N. fiind cumpărat de acesta conform actului autentificat sub nr. 8771 din 23 februarie 1935.
Reclamanta şi-a completat acţiunea în sensul chemării în judecată şi a Consiliului Local Ploieşti, arătând că a adresat o notificare Primăriei Municipiului Ploieşti pentru restituirea terenului, asupra căreia cea în cauză nu s-a pronunţat în termenul legal de 60 zile, fiind introdusă şi aceasta în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 104 din 6 martie 2002 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor reprezentat de D.G.F.P.C.F.S. Prahova. A fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă în raport de două împrejurări, ce rezultă din adresa nr. 32263/2001 emisă de Primăria Ploieşti.
Astfel s-a avut în vedere în primul rând că adresa menţionată reprezintă numai un răspuns al Primăriei Municipiului Ploieşti la notificare şi nu o decizie, împotriva căreia se poate îndrepta contestaţia, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Apoi, din conţinutul adresei s-a reţinut că parte din teren a fost reconstituit numitului M.C., unchiul reclamantei în temeiul Legii nr. 18/1991 şi că restul de 0,50 ha la care petenta face referire în notificare nu figurează în evidenţele Primăriei Ploieşti şi nici în evidenţele Primăriei Bărcăneşti conform adeverinţei nr. 184/2002.
În consecinţă, s-a hotărât că terenul care a aparţinut autorului petentei face obiectul Legii nr. 18/2001 şi nu al Legii nr. 10/2001, invocată de cea în cauză.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 56 din 6 iunie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
S-a avut în vedere că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, faţă de faptul că probele administrate atestă că imobilul solicitat, cumpărat ca teren agricol, este amplasat în comuna Bărcăneşti, şi ca atare nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001.
Prin recursul de faţă, reclamanta solicită casarea acestei hotărâri şi admiterea cererii, întrucât în mod greşit a reţinut instanţa că terenul solicitat se află pe raza comunei Bărcăneşti, câtă vreme adresa nr. 184 din 11 ianuarie 2002 a Primăriei comunei Bărcăneşti atestă o altă stare de fapt.
Se susţine în recurs că Primăria Municipiului Ploieşti nu s-a conformat dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi că cererea sa se încadrează în prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Din toate susţinerile recurentei, făcute în această fază a procesului prin motivele de recurs cât şi prin amplele concluzii scrise depuse, rezultă că aceasta pretinde că instanţele au localizat greşit terenul solicitat pe raza comunei Bărcăneşti, când în realitate el este inclus în cartierul de Vest al Ploieştiului.
De observat că singura dovadă făcută de recurentă în legătură cu cererea sa este actul autentic de vânzare-cumpărare din anul 1935 cu privire la un teren arabil în suprafaţă de 1 ha situat în comuna Tătăreni judeţul Prahova.
Primăria Municipiului Ploieşti, prin adresa nr. 32263 din 28 iunie 2001 a comunicat celei în cauză situaţia juridică a terenurilor ce au aparţinut autorului reclamantei N.N.M., toate fiind situate în afara Municipiului Ploieşti. Este adevărat că referirea din finalul adresei la 0,50 ha, nu corespunde cu suprafaţa de teren ce formează obiectul cauzei de faţă de 1 ha, dar recurenta a omis a avea în vedere că autorul său a avut doi descendenţi, astfel că în calitate de nepoată de fiu are îndreptăţirea la numai ½ din ceea ce a aparţinut bunicului său.
Se constată şi că adeverinţa nr. 184 din 11 ianuarie 2002 emisă de Primăria comunei Bărcăneşti, în care în adevăr se arată că M.A. nu figurează cu teren în registrele agricole din perioada colectivizării, nu contravine celei la care s-a făcut referire mai sus, pentru că relaţiile date nu se referă la titularul dreptului de proprietate, respectiv cumpărătorul terenului din anul 1935, ci la contestatoare care evident nu putea figura anterior în registrul agricol.
Aşa fiind, rezultă că între cele două înscrisuri nu se evidenţiază contradicţii de natură a fi înlăturate prin admiterea recursului în vederea suplimentării probelor.
Şi celelalte motive de recurs nu sunt de admis, pentru că vizează dispoziţiile legale ce nu au fost nesocotite de instanţe.
Astfel, prin adresa la care s-a mai făcut referire nr. 32263 primăria notificată a respectat cerinţele art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, comunicând celei în cauză datele cunoscute, referitor la terenul amplasat în satul Tătăreni comuna Bărcăneşti, de unde rezultă şi unitatea deţinătoare.
În legătură cu pretinsa incidenţă în speţă a prevederilor art. 6 din Legea nr. 10/2001, se are în vedere că acest text constituie efectiv o completare a Legii Fondului Funciar, respectiv a prevederilor art. 36 alin. (5) şi art. 34 din Legea nr. 1/2000, în ce priveşte restituirea imobilelor terenuri intravilane, neconstruite, preluate în baza Decretului nr. 712/1966, ceea ce nu este cazul în speţă.
Aşa fiind, recursul de faţă, este nefondat, astfel că nefiind motive de nelegalitate ce pot fi invocate din oficiu, urmează a fi respins, fiind legală şi temeinică Decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 56 din 6 iunie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 335/2003. Civil. Contestatie desfacere contr.... | ICCJ. Decizia nr. 330/2003. Civil. Legea nr. 10/2003. Recurs → |
|---|
