CSJ. Decizia nr. 3426/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3426/2003
Dosar nr. 2893/2003
Sedinţa publică de la 17 septembrie2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 iulie 1998 numitul S.M. a contestat în justiţie Ordinul nr. 64/4 iulie 1998 emis de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale prin care i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 130 lit. i) din C. mun.
Prin sentinţa civilă nr. 8451 din 26 mai 1999 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins ca nefondată contestaţia formulată de Ş.M. Apelul şi recursul declarate de contestator împotriva acestei sentinţe au fost respinse ca nefondate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin deciziile nr. 2478/A din 13 octombrie 1999 şi nr.396/R din 14 aprilie 2000.
Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul S.M.a introdus contestaţie în anulare ce a format obiectul dosarului nr.6466/2000a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Prin încheierea din 31 ianuarie 2001 tribunalul a dispus suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
În dosarul nr. 1080/2001, având ca obiect cererea lui S.M. de revizuire a deciziei nr. 27/R din 10 ianuarie 2001 (Dosar nr. 6363/2000) a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin încheierea din 7 martie 2001, Tribunalul Bucureşti a dispus conexarea dosarului cauzei la dosarul nr. 6318/2000 întrucât există identitate de părţi şi legătură de cauzalitate.
S.M. a înţeles să recureze atât încheierea din 31 ianuarie 2001 de suspendare a soluţionării contestaţiei în anulare, cât şi încheierea din 7 martie 2001 prin care aceeaşi secţie a Tribunalului Bucureşti a dispus conexarea dosarului nr. 1080/2001 la dosarul nr. 6310/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 1196 din 26 aprilie 2001 a respins ca inadmisibil recursul declarat de S.M. împotriva încheierii de suspendare a soluţionării contestaţiei în anulare.
Aceeaşi instanţă, prin Decizia nr. 1347 din 10 mai 2001, a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuientul-contestator împotriva încheierii de conexare din 7 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva acestei din urmă decizii S.M. a declarat din nou recurs. Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 2814 din4 septembrie 2002, a luat act, în temeiul art. 246 C. proc. civ., de renunţarea făcută de S.M. privind judecarea recursului declarat de acesta împotriva deciziei nr. 1347 din 10 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva deciziei prin care s-a luat act de renunţarea la judecata recursului a formulat contestaţie în anulare Ş.M. Prin Decizia nr. 828 din 4 martie 2003 Curtea Supremă de Justiţie, secţia Civilă a respins contestaţia în anulare formulată de Ş.M.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la 27 mai 2003 (Dosar nr. 4924/2002) Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă a respins cererea de completare a deciziei nr. 828 din 4 martie 2003 formulată de S.M. cu motivarea că cele invocate de petent în cerere nu se încadrează în prevederile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., solicitările vizând fondul pricinii, iar hotărârea a cărei completare se cere a fost pronunţată în soluţionarea unei contestaţii în anulare.
La data de 30 mai 2003 S.M. a promovat contestaţie în anulare împotriva încheierii dată în camera de consiliu la 27 mai 2003 (Dosar nr. 4924/2002) de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, susţinând că: instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei referitoare la „înfiinţarea de unitate cu personalitate în subordinea M.M.S.S. de către instanţă" şi a respins contestaţia în anulare ca nefondată; instanţa de recurs a omis a se pronunţa pe cererea incidentală cu privire la obligaţia Curţii de Apel Bucureşti de a stabili instanţa competentă; instanţa de recurs a omis a se pronunţa pe cererea incidentală referitoare la Decizia nr. 939/R/3 august 2000 a Tribunalului Bucureşti, respingând în mod greşit contestaţia în anulare ca tardiv introdusă; instanţa nu s-a pronunţat pe o serie de dovezi referitoare la refuzul contestatorului de a prelua şi exercita anumite sarcini de serviciu.
Contestaţia în anulare formulată de S.M. urmează a fi respinsă.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Hotărârile irevocabile pot constitui obiect al contestaţiei în anulare indiferent de soluţia pronunţată, dacă prin ele s-a rezolvat fondul sau s-a dat o soluţie în temeiul unei excepţii procesuale, ori s-a luat act de tranzacţia intervenită între părţi sau de dezistare a reclamantului.
Din lectura contestaţiei în anulare rezultă că nemulţumirea contestatorului S.M. vizează pretinse omisiuni de cercetare a unor motive de casare ori a unor excepţii procedurale săvârşite de către o instanţă de recurs, astfel că motivele invocate se referă la cazul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cu care hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Motivul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. – omisiunea cercetării unui motiv de casare -,poate fi însă invocat pe calea contestaţiei în anulare numai dacă recursul a fost soluţionat pe fond, respectiv a fost respins ori admis în parte. În speţă, întrucât obiect al contestaţiei în anulare specială îl formează o încheiere prin care s-a respins o cerere de completare [art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.] a unei alte decizii dată tot în contestaţie în anulare şi cum printr-o atare încheiere nu s-a rezolvat şi nici nu se putea rezolva fondul litigiului dintre părţi, noua contestaţie în anulare nu poate fi primită şi va fi respinsă în consecinţă.
De altfel, motivele invocate în prezenta contestaţie în anulare sunt identice cu cele formulate de S.M. în contestaţia îndreptată împotriva deciziei nr. 2814 din 4 septembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, motive soluţionate de această instanţă prin Decizia civilă nr. 828 din 4 martie 2003, situaţie în care sunt incidente prevederile art. 321 C. proc. civ. potrivit cu care nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.M. împotriva încheierii din 27 mai 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă (dosar nr. 4924/2002).
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3479/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 3427/2003. Civil → |
|---|
