CSJ. Decizia nr. 3479/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3479
Dosar nr.2948/2003
Sedinţa publică de la 19 septembrie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.129 din 23 mai 2002 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, precum şi deciziei nr.1813 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.
La apelul nominal au lipsit toţi intimaţii reclamanţi, intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud şi intimata chemată în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public, în baza disp. art.314 C.proc.civ., solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi, pe fond, respingerea acţiunii, cu precizarea de a se lua act de renunţarea la judecată a reclamantei D.N.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2011/2002, reclamanţii I.G., R.D., B.F., C. T.M., C.S., S.E.R., F.M., P.I., S.F., M. I.I., B.A., L.I., C.D., S.A., D.L., M.L., I. Z., P.G., S.D., P.R., N.E.D., M.T., J.L., N.G., G.M., I.O.D., B.D., M.V., D.P., M. A., M.I.M., V.M., U.C., I.G., A.I., D.M., C.L., U.M., D. A. şi D.N.au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pentru a fi obligaţi la restituirea sumelor de bani încasate pe nedrept prin reţinerea nelegală, pe ştatul de plată, din drepturile lor salariale, a cuantumului de 7% în cazul fiecăruia, reprezentând contribuţia la asigurările sociale de sănătate, începând cu data de 1 ianuarie 2000 până la 30 martie 2001 inclusiv, actualizată la data efectuării plăţilor, prin aplicarea coeficientului de inflaţie pentru fiecare sumă reţinută lunar, corespunzător datei la care acestea au fost încasate pe nedrept.
Reclamanţii şi-au motivat acţiunea arătând că toţi au fost salariaţi în cadrul Parchetelor de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, Judecătoria Bistriţa, Judecătoria Năsăud şi Judecătoria Beclean, unde îşi desfăşoară activitatea şi în prezent în calitate de procurori şi personal auxiliar de specialitate.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că, în conformitate cu prevederile art.99 şi, respectiv art.141 din Legea 92/1992 privind organizarea judecătorească au dreptul să beneficieze de gratuitatea asistenţei medicale, a medicamentelor şi protezelor.
Mai arată reclamanţii că acest drept implică lipsa oricărei contribuţii cu titlul de asigurări sociale de sănătate şi că, în situaţia contrară, acest drept ar fi lipsit de conţinut.
Prin sentinţa nr.126 din 23 mai 2002, Tribunalul Bistriţa Năsăud – Secţia civilă a admis acţiunea, a obligat pârâţii să restituie fiecărui reclamant suma reţinută cu titlu de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar brut pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, actualizată la data efectuării plăţilor, a admis cererea de chemare în garanţie a Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
S-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei Daneş Florica.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în conformitate cu prevederile art.99 şi art.141 din Legea nr.92/1992, magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, astfel că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei condiţii, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile băneşti respective.
Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, prin Decizia nr.1813 din 17 septembrie 2002, a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud şi chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., menţinând soluţia primei instanţe.
În conformitate cu prevederile art.27 lit.f din Legea nr.92/1992 şi ale art.330 pct.2 din C.proc.civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr.129 din 23 mai 2002 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi a deciziei nr.1813 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj – secţia civilă, considerând că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În acest sens se arată că, în conformitate cu art.99 din Legea 92/1992 magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, iar condiţiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin HG nr.409/1998, precum şi Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că acordarea gratuităţii lor se face în condiţiile prevăzute de legea 145/1997.
Se susţine în recursul în anulare că, printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative menţionate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Se invocă că, în Legea 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, cu domiciliul în ţară, pentru cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţă în România şi, totodată, şi obligaţia acestora de a plăti contribuţia lunară; cei exceptaţi de la plata contribuţiei sunt nominalizaţi în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate.
Se concluzionează în recursul în anulare că, prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate şi pe magistraţi, se deduce intenţia ca aceştia să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Ca atare, se apreciază că, prin hotărârile criticate, instanţele au interpretat şi au aplicat greşit actele normative în vigoare când au apreciat că magistraţii nu trebuie să plătească contribuţia lunară, iar această încălcare esenţială a legii a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În consecinţă, pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamanţilor.
Recursul în anulare este fondat.
Este de reţinut în primul rând că, atât în considerentele hotărârilor criticate, cât şi în motivele formulate în recursul în anulare, sunt invocate aceleaşi prevederi legale, interpretarea lor fiind însă total diferită.
Astfel, printr-o interpretare sistematică a tuturor dispoziţiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate, urmează a reţine:
Este de necontestat că, în conformitate cu prevederile art.99 şi 141 din Legea nr.92/1992, republicată la data de 30 septembrie 1997, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a guvernului, se precizează în aliniatul al doilea al art.99.
În acest sens, Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr.409, care, în art.1, arată fără echivoc că, de aceste gratuităţi se beneficiază în condiţiile legii asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998), acelaşi lucru fiind prevăzut şi în Normele comune nr.318/F.B. – 64 – 807/C din 26 mai 1999, emise de Ministerul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pentru aplicarea HG 409/1998.
În articolele 6 şi 55 din Legea nr.145/1997, sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei şi cele care sunt scutite de această plată.
Deci, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voinţa sa şi anume ca beneficiul gratuităţilor pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condiţiile legii 145/1997".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuţi în art.99 şi 141 din Legea 92/1992 să aibă calitatea de asiguraţi fără plata contribuţiei sau să fie scutiţi de ea, nu ar fi făcut trimiterea la „condiţiile legii 145/1997" şi ar fi menţionat-o expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art.6 sau 55 din această lege.
Legiuitorul nu a dorit acest lucru, pentru că, în categoria exceptaţilor, au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
per a contrario, în situţia când aceste persoane realizează şi alte venituri, urmează să beneficieze de calitatea de asigurat, numai dacă plătesc contribuţia prevăzută de Legea 145/1997.
Distinct de cele menţionate, urmează a mai reţine că, înainte de soluţionarea irevocabilă a cauzei, prin legea 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea OUG nr.179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şi completarea legii 92/1992, aliniatul 1 al articolului 99 a căpătat următorul cuprins: „magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate", ceea ce demonstrează în plus că voinţa legiuitorului a fost constantă în sensul ca gratuităţile să se acorde cu condiţia plăţii contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate şi văzând dispoziţiile art.314 C.proc.civ., urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile criticate şi, pe fond, a respinge acţiunea reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.129 din 23.05.2002 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi deciziei nr.1813 din 17.09.2002 a Curţii de Apel Cluj – secţia civilă.
Casează aceste hotărâri şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanţi.
Ia act de renunţarea la judecată a reclamantei D.N.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 349/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 3426/2003. Civil → |
|---|
