ICCJ. Decizia nr. 3581/2003. Civil. Reconstituire drept de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3581
Dosar nr. 5604/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 21 septembrie 2001, reclamantul OGI., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar comuna Băleni şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmboviţa, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate şi punerea sa în posesie şi deplină proprietate, cu privire la mai multe suprafeţe de teren, situate pe raza comunei Băleni, deţinute în proprietate de părinţii săi, OG şi E., anterior colectivizării.
Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa civilă 1712 din 10 aprilie 2002, a respins acţiunea reţinând că :
Reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 9,39 ha teren, pentru care a prezentat acte de proprietate ale autorilor săi, emise înainte de 1945, cererea fiind formulată de reclamant singur, în condiţiile în care acesta împreună cu fraţii săi, a solicitat în temeiul Legii nr. 169/1977 reconstituirea dreptului de proprietate pentru o altă suprafaţă de teren de 13,90 ha, sens în care s-a şi eliberat titlu de proprietate, luându-se în considerare terenurile deţinute de autorii acestora, conform evidenţelor agricole. Astfel, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, pentru 23,40 ha, din probele administrate, inclusiv expertiza tehnică nerezultând că autorii reclamantului au obţinut o suprafaţă de teren mai mare decât cea înregistrată în registrul agricol şi cu care au intrat în CAP.
Prin Decizia nr. 810 din 1 septembrie 2001, Tribunalul Dâmboviţa a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant OGI. împotriva sentinţei civile nr. 1712 din 10 aprilie 2002 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, intimate fiind Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Băleni şi Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, intervenienţi fiind G.O., N.J., C.M. şi S.E.
S-au reţinut de asemenea că reclamantului cât şi celorlalţi moştenitori, care au şi formulat de altfel cerere de intervenţie în interesul pârâţilor, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren cu care autorii acestora au figurat în registrul agricol, nedemonstrându-se că aceştia au avut şi alte suprafeţe de teren decât cele pentru care s-au formulat cereri de reconstituire atât de către reclamant cât şi de fraţii acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul, susţinând în esenţă, că hotărârea atacată nu este motivată iar instanţa nu s-a pronunţat asupra mijloacelor de apărare şi a dovezilor administrate, respectiv probele cu înscrisuri, expertiză şi martori, din care rezultă că autorii săi au avut mai mult teren decât s-a reconstituit prin cele două titluri de proprietate.
Sub un alt aspect, mai susţine recurentul, instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie formulate în cauză, cerere tendenţioasă întrucât intervenienţii, ca fraţi, nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren.
Recursul nu este fondat.
Confirmând sentinţa dată de prima instanţă, cu luarea în considerare a celor invocate în cererea de apel, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină şi care au format convingerea judecătorilor cu privire la soluţia dată astfel, reţinând esenţial, împrejurarea analizată pe larg de instanţa de fond, că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren pe care au deţinut-o autorii săi şi aceasta desigur în considerarea prevederilor Legii nr. 18/1991 şi a probelor administrate în acest sens.
Pe de altă parte, susţinerile din recurs în legătură cu greşita apreciere a probatoriului, din care ar rezulta o situaţie contrară celei reţinute de instanţă, constituie mai degrabă, eventual, un motiv de netemeinicie a hotărârii atacate, nu de nelegalitate, ce nu intră în prezent, în urma abrogării vechiului pct. 11, sub incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 304 C. proc.civ.
În ce priveşte cererea de intervenţie asupra căreia instanţa nu s-ar fi pronunţat, aceasta este o chestiune ce putea fi invocată numai de partea interesată, respectiv intervenienţii, care nu au atacat însă hotărârea.
Aşa fiind, cum hotărârea atacată este legală, în temeiul art. 312 C. proc.civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul OGI. împotriva deciziei nr. 810 din 1 septembrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 358/2003. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 357/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
