ICCJ. Decizia nr. 357/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 357.
Dosar nr.2720/2003
Şedinţa publică din14 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantele A.E. şi M.V. au chemat în judecată pe pârâţiiS.C.P.F. S.A. Cluj Napoca şi Farmacia G. Năsăud, solicitând ca prin hotărârea ce se va da, să se dispună obligarea pârâţilor la restituirea în natură a camerelor nr. 1, 2 şi 3 din imobilul construcţie situat în oraşul Năsăud, să se constate nulitatea absolută a contractului nr. 7132/2001 încheiat între pârâte, obligarea pârâtei Farmacia G. la predarea celor trei camere.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că reclamantele au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, în baza Legii nr. 112/1995, mai puţin numerele 1, 2, 3 ocupate de pârâta, care nu este de acord cu restituirea în natură.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 844 din 6 decembrie 2002, a respins excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâtaSC G. MGM SRL; a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta S.C. P.F. S.A.; a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâţilor S.C. P.F. S.A. Cluj Napoca şi S.C. G. MGM SRL Năsăud; a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamante împotriva intervenientei S.C. P.T. România SRL Târgu-Mureş; a respins cererea formulată de S.C.P.F. S.A. privind obligarea reclamantelor la cheltuieli de judecată.
S-a reţinut, esenţial, că:
Prin sentinţa civilă nr. 105/1999 a Judecătoriei Năsăud s-a anulat în parte Hotărârea nr. 167 din 13 august 1997 a Comisiei judeţene în ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor asupra camerelor nr. 1, 2 şi 3 din imobil, întrucât aceste încăperi nu puteau face obiectul Legii nr. 112/1995 având în vedere că reclamantele nu au solicitat constatarea preluării abuzive şi nici nu au prezentat vreo hotărâre judecătorească în acest sens, trebuiau să se adreseze cu notificare, conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 instituţiei publice care a efectuat privatizarea respectiv APAPS, fiind îndreptăţite conform art. 27 alin. (1) doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Nulitatea prevăzută de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu se aplică contractului de închiriere încheiat între pârâte.
Prin Decizia civilă nr. 40 din 24 martie 2003 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei civile nr. 844 din 6 decembrie 2002 a Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin hotărârea nr. 169/1997, reclamantelor li s-a restituit în natură imobilul, în temeiul Legii nr. 112/1995, intabulându-şi dreptul de proprietate în cartea funciară.
Hotărârea a fost anulată în parte, pe cale de judecată, pentru camerele 1, 2 şi 3 de la parterul imobilului, care fuseseră naţionalizate ca farmacie prin Decretul nr. 134/1949, neputând face obiectul Legii nr. 112/1995.
Cele trei camere au devenit proprietatea S.C.F. N. S.A., iar ulterior, în 1999 succesoarea acesteia, S.C.P.F. S.A. a fost privatizată prin vânzarea de către FPS a 50,3% din acţiuni către S.C. P.T. România SRL Târgu-Mureş, care a devenit acţionar majoritar.
În atare situaţie, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantele ar fi trebuit să se adreseze cu notificare către APAPS, nu către Primăria oraşului Năsăud.
Fiind vorba de un imobil ce se încadrează în prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamantele sunt îndreptăţite doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
În ce priveşte nulitatea contractului de închiriere, susţinerea trebuie respinsă, întrucât obiectul contractului îl formează numai folosinţa spaţiului, nu strămutarea proprietăţii aşa cum se pretinde în art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Cu referire la invocarea art. 480 C. civ., ca temei al acţiunii, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 revendicarea unor imobile ce intră sub incidenţa acestei legi, poate fi făcută numai în condiţiile acolo arătate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, susţinând că a fost dată cu încălcarea esenţială a legii, fiind şi vădit netemeinică, întrucât:
- apelul trebuia admis şi nu respins deoarece pârâtele, în principiu, nu s-au opus la admiterea acţiunii, nu au depus în termen legal întâmpinare şi nici nu s-au prezentat la dezbaterea apelului, situaţie în care cele cuprinse în întâmpinare nu trebuiau menţionate în motivarea hotărârii
- hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, nefiind făcută dovada că pârâtele au dobândit legal dreptului de proprietate asupra părţii de imobil în litigiu.
- cu notificare, s-au adresat şi societăţile pârâte, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 27 din lege, cele trei încăperi putând fi restituite în natură.
Recursul nu este fondat.
În limitele şi în cadrul celor invocate astfel în recurs, hotărârea atacată este legală şi temeinică, instanţa având chiar obligaţia să cerceteze şi să soluţioneze cauza potrivit prevederilor art. 129 C. proc. civ. Pe de altă parte, rezultă cu prisosinţă din considerentele hotărârii că aceasta nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, ci, dimpotrivă sunt menţionate argumentele de fapt şi de drept, care au format convingerea judecătorilor.
În sfârşit, instanţa a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legea nr. 10/2001, apreciind în raport de probele administrate şi de dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, că imobilul aparţine în proprietate, unei societăţi comerciale privatizate, actele efectuate în cadrul procesului de privatizare nefiind desfiinţate în vreun mod, situaţie în care, imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură, măsurile reparatorii putând fi acordate prin echivalent.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele A.E. şi M.V.împotriva deciziei nr. 40 din 24 martie 2003a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3581/2003. Civil. Reconstituire drept de... | ICCJ. Decizia nr. 3568/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
