CSJ. Decizia nr. 3593/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3593
Dosar nr. 608/2003
Şedinţa publică din 23septembrie2003
Deliberând asuprarecursului declarat de pârâta D.M. împotriva deciziei civile nr. 420 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV acivilă, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 1118 pronunţată de secţia a III a civilă a Tribunalului Bucureşti la 15 octombrie 2001 în dosarul nr. 2668/2001 a fost admisă cererea reclamantei D.P.P.C., sectorul 2 Bucureşti, formulată în contradictoriu cu pârâţii D.M. şi B.I., în calitatea lor de părinţi ai minorei B.I. născută la 20 mai 1991.
Pe cale de consecinţă instanţa a constatat abandonului minorei şi a delegat în favoarea reclamantei exerciţiul drepturilor părinteşti.
Apelul făcut ulterior împotriva acestei sentinţe de pârâta D.A. a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 420 pronunţată deCurtea de ApelBucureşti, secţiaa IV a civilă, la 4 noiembrie 2002 în dosarul nr. 1453/2002.
Pronunţândaceste hotărâri instanţa de fond şi cea de apel au apreciat că măsura constatării abandonului şi a delegării exerciţiului drepturilor părinteşticorespunde interesului minorei şi dispoziţiilor legale aplicabile în materie.
În acest sens s-a reţinut că nici unul dintre cei doi părinţi nu au manifestat interes şi nu sunt în măsură să asigurecreşterea şi educarea minorei născute ca urmarerelaţiei lor întâmplătoare.
S-a mai relevat că în urma unor astfel de relaţii, avute cu diverşi bărbaţi, pârâta D.A. a dat naştere unui număr de opt copii, şase dintre aceştia - inclusiv B.M.- fiind încredinţaţiorganizaţiei private "Oraşul Speranţei" care le asigură condiţii optime de creştere şi dezvoltare, inclusivîn sensulcultivăriiraporturilor de familie dintre aceşti copii.
S-a considerat de asemenea că, în pofida afirmaţiilor contrare ale pârâtei D.M., aceasta nu a fost în măsură să facă dovada că ar dispune de venituri sigure, că ar putea asigura minoreicondiţiiminime de creştere şi educare ori că ar fi manifestatinteres faţă de situaţia acesteia dupăîncredinţarea ei către organizaţia"Oraşul Speranţei".
La 2 aprilie 2002 pârâta D.M. a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunţate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie cu numărulde dosar 608/2003.
În motivarearecursului s-a susţinut căhotărârile pronunţate în cauză au fost date cu ignorarea probelor care atestă că, în urma desfăşurării unor activităţi agricole atât pe terenurile proprii cât şi ca angajată a altor persoane, recurenta este în măsură să asigure minorei condiţii decente de creştere şi educare.
S-a afirmat de asemenea că respectivele hotărâri nu au ţinut seama de voinţa exprimată de minorăîn sensul de a fi crescută şi educată demama sa.
În ceea ce îl priveşteintimatul B.I. nu s-a prezentat în faţa acestei Curţi şi nici nu şi-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursulastfel declarat.
Pe de altă parte intimata-reclamanta D.P.P.C., sectorul 2 Bucureşti, a solicitat respingerea recursului.
Având a se pronunţa asupra recursuluiastfeldeclaratCurtea reţine că prin natura lor argumentele aduse în susţinerea lui corespund sub aspect formal prevederilorart. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Prin urmare acest text de lege poate fi avut în vedere în analizarearecursului deşinu a fost invocat în mod expres de recurenta-pârâtă, respectivadeficienţă de motivare fiind remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultimC. proc. civ.
Odată făcută această precizare prealabilă de ordin procedural, Curtea reţine că recursul este nefondat.
Este de observat astfel că simpla depunere de către recurenta a unor înscrisuri care atestă că acesta deţine două suprafeţe de teren agricol nu este de natură a demonstraîn mod convingătorobţinerea unor beneficii de pe urma exploatării lor agricole.
De altfel acest aspect a fost în mod expres analizat de către instanţa de fond neputându-se reţine că respectiva apărare arecurentei ar fi fost omisăîn sensul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Pe de altă parte la termenul de judecare a apeluluiinstanţa a procedat în prealabil la audierea minorei care, aşa după cum se atesta în procesul verbal întocmit cu acel prilej a arătat că nu doreşte să locuiască cu mama sa şi că aceasta nu s-a interesatniciodată de situaţia ei.
Prin urmare şi sub acest aspect criticile formulate de recurentă sunt lipsite de suport făcând inaplicabile în speţă prevederile art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.M. împotriva deciziei civile nr. 420 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de ApelBucureşti, secţia a IV acivilă.
Irevocabilă.
Pronunţată înşedinţă publică, astăzi23septembrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3597/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 359/2003. Civil → |
|---|
