CSJ. Decizia nr. 362/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 362.
Dosar nr. 1859/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1110 din 1 iulie 2002, a respins, ca nefondată, acţiunea introdusă de reclamanta M.S., reprezentată prin S.C. M. România SRL, Bucureşti, împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Constanţa, având ca obiect obligarea în solidar a pârâţilor la plata echivalentului în lei, la data efectuării plăţii, a sumei de 648.270,00 USD, reprezentând prejudiciul cauzat societăţii comerciale reclamante ca urmare a indisponibilizării abuzive a unui număr de 29 containere, proprietatea acesteia.
Investită cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin încheierea pronunţată la data de 5 martie 2003 în dosarul nr. 2285/2002, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului conducerii instanţei pentru a fi repartizată unei secţii comerciale, având în vedere natura litigiului.
Împotriva menţionatei încheieri reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, la secţia civilă a aceleiaşi curţi de apel, iar în subsidiar, casarea şi a hotărârii primei instanţe, dacă se consideră că revine secţiei comerciale competenţa de soluţionare a litigiului.
Recursul nu este admisibil.
Potrivit principiului ce se degajă din dispoziţiile art. 282 alin. (2) şi art. 299 C. proc. civ., încheierile premergătoare nu pot fi atacate prin intermediul căilor legale decât odată cu fondul, excepţie făcând cazul reglementat de art. 158 alin. (3), care prevede că, împotriva hotărârii prin care instanţa se declară necompetentă se poate exercita recurs în termen de5 zile de la pronunţare.
În cauză, obiectul recursului nu-l constituie o hotărâre de declinare de competenţă, ci o încheiere prin care s-a materializat un act procedural de natură administrativă, prin care dosarul a fost scos de pe rolul secţiei civile şi trimis conducerii instanţei în vederea repartizării la una din secţiile comerciale dincadrul aceleiaşi instanţe.
Aşadar efectul acestei măsuri nu constă, ca în cazul declinării de competenţă, în dezinvestirea „instanţei" care a luat măsura, aceeaşi „instanţă", respectiv Curtea de Apel Bucureşti rămânând în continuare investită cu soluţionarea cauzei.
Cum codul de procedură civilă reglementează competenţa „instanţelor" de judecată – judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Curtea Supremă de Justiţie – iar nu a secţiilor acestora, măsurile de repartizare a cauzelor între secţiile aceleiaşi instanţei nu constituie declinare de competenţă şi, drept urmare, nu pot fi atacate prin intermediul căilor legale decât odată cu fondul.
Cât priveşte stabilirea naturii juridice a raporturilor dintre părţi, dacă ele sunt de natură civilă ori comercială, aceasta constituie o chestiune de judecată, odată cu hotărârea dată în fondul litigiului putând fi atacată şi încheierea de scoatere a cauzei de pe rolul secţiei civile şi de trimitere la o altă secţie a aceleiaşi curţi de apel.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta M.S. împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 5 martie 2003 în dosarul nr. 2285/2002.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 366/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 362/2003. Civil → |
|---|
