ICCJ. Decizia nr. 4031/2003. Civil. Despagubiri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4031
Dosar nr. 1679/2003
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.P. a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat să fie obligat pârâtul la plata următoarelor sume de bani:
- 4.000.000 dolari SUA, la cursul zilei, daune morale;
- 2.000.000 dolari SUA, la cursul zilei, daune materiale din care:
- 1.500.000 lei lunar contravaloarea tratamentului medical determinat de diagnosticul accident
vascular cerebral suferit prin încarcerare;
-200.000 lei cu dobânda bancară anuală, sumă ce i-a fost confiscată de organul de urmărire penală şi depusă la CEC conform recipisei nr. 136 din 29 octombrie 1993;
- 15.840.000 lei cheltuieli determinate de pierderea sporului de fidelitate datorită întreruperii raportului juridic de muncă;
- 223.600.000 lei cheltuieli determinate de deplasarea sa şi a martorilor pe parcursul întregului proces penal;
- 1.560.000 lei cheltuieli determinate de pierderea şansei de a fi ales în Parlamentul României deoarece, în momentul arestării era membru al Convenţiei Democratice din România;
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost arestat în perioada 27 octombrie 1993–23 decembrie 1993 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) şi art. 257 alin. (1) C. pen. şi că s-a reţinut că perioada 1992–1993, în calitate de Primar interimar al Municipiului Baia Mare a încasat de la mai multe familii diverse sume de bani pentru a le înlesni primirea de locuinţe, a primit de la o martoră o sumă de bani după ce i-a semnat autorizaţia de construcţie pentru firma sa şi că a intervenit, în schimbul unei sume de bani, pe lângă directorul unei societăţii comerciale pentru reangajarea unei persoane.
A mai menţionat reclamantul că prin sentinţa penală nr. 108 din 27 iunie 1997 a Tribunalului Satu Mare, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 4908/R din 7 decembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Tribunalul Maramures, prin sentinţa civilă nr. 828 din 7 octombrie 2002 a admis în parte acţiunea şi a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la 212.586.389 lei, despăgubiri materiale, 1.000.000.000 lei daune morale şi 10% din cuantumul acordat ca despăgubiri cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a apreciat că reclamantul este îndreptăţit să primească 1.000.000.000 lei daune morale întrucât, pe o perioadă de aproximativ două luni a fost arestat, că privarea de libertate i-a cauzat daune psihice, suferinţe fizice, i-a provocat un accident vascular cerebral ce i-a diminuat capacitatea muncii. De asemenea starea de arest i-a adus atingere onoarei, cinstei şi reputaţiei.
În ce priveşte daunele materiale, instanţa a apreciat că, reclamantului i se cuvine suma de 212.586.389 lei reprezetând 79.143.457 lei reprezentând lipsa salariului pe perioada 27 octombrie 1993– 1 septembrie 1994 ca urmare a incapacităţii de muncă;
- 47.021.472 lei diferenţa dintre salariul de viceprimar, funcţie pe care o avea la data arestării şi cea de profesor, pe care a fost încadrat ulterior;
- 42.111.460 lei norariile avocaţilor;
- 10.266.000 lei echivalentul reactualizat al sumei confiscate la 29 octombrie 1993;
- 21.744.000 lei cheltuieli de transport al reclamantului, avocatului şi martorilor la instanţe pe perioada întregului proces;
- 3.000.000 lei contravaloarea medicamentelor şi a tratamentului;
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 18 din 17 februarie 2003 a admis în parte apelurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş împotriva sentinţei civiel nr. 828 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Maramureş pe care a schimbat-o în parte şi în sensul că a înlăturat dispoziţia referitoare la obligaţia pârâtului statul român să plătească reclamantului 10% din cuantumul acordat acestuia ca despăgubiri cu titlu de cheltuieli de judecată. Apelul declarat de reclamant împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins.
S-a considerat că suma de 1 miliard de lei acordată reclamantului cu titlu de daune morale este rezonabilă şi justificată de faptul că arestarea acestuia i-a provocat daune psihice, suferinţe fizice, i-a adus atingere onoarei, cinstei, reputaţiei.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr .18 din 17 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă că suma de 1 miliard de lei acordată reclamantului cu titlu de daune morale este exagerată întrucât la determinarea valorii acesteia trebuie să se ţină seama atât de gravitatea prejudiciului moral cât şi de criteriul echităţii.
Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi D.G.F.P. Maramureş pentru Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că suma de 1 miliard de lei acordată reclamantului cu titlu de daune morale este prea mare raportat la durata arestării preventive, 1 lună şi 28 de zile.
Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum şi de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P.Maramureş pentru următoarele considerente.
Instanţele de fond şi de apel au reţinut corect că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri pentru perioada arestării pe nedrept care a avut o durată de 1 lună şi 28 de zile.
Aprecierea cuantumului daunelor morale la suma de 1 miliard de lei este corectă.
S-a ţinut seama de gravitatea prejudiciului moral constând în efectele negative asupra reclamantului prin privarea sa de libertate, de natură să producă suferinţe fizice şi psihice. S-a avut de asemenea în vedere atingerea adusă onoarei, reputaţiei, relaţiilor de familie şi prestigiului social al acestuia.
Împotriva deciziei civile nr. 18 din 17 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, a declarat recurs şi reclamantul C.P. care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că:
1. cuantumul daunelor morale, de 1 miliard de lei este prea mici, în aprecierea acestuia nu s-a ţinut seama de consecinţele stării de detenţie asupra sănătăţii acestuia, durata procesului penal, pierderea funcţiilor politice şi a posibilităţii de a accede în Parlamentul României, interzicerea lucrării de doctorat.
2. suma de 5.000.000 lei acordată ca onorariu de avocat este prea mică, greşit s-a considerat că, nu trebuie acordată cu acest titlu suma de 10% din cuantumul despăgubirilor civile acordate reclamantului în prezent.
Recursul reclamantului urmează să fie respins ca nefondat.
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanţa de apel a ţinut seama atât de gravitatea prejudiciului moral cât şi de criteriul echităţii potrivit căruia suma acordată trebuie să fie justă, raţională.
Astfel durata arestări precum şi durata procesului penal au fost avute în vedere la acordarea daunelor morale ca de altfel şi consecinţele negative produse reclamantului în planul relaţiilor sociale şi al activităţii profesionale.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de jdudecată just instanţa de apel a considerat că reclamantul trebuia să facă dovada plăţii onorariului de avocat, nefiind suficient să se depună contractul de asistenţă juridică şi delegaţia.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Finanţelor Publice şi reclamantul C.P. împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C.P. şi de pârâţii Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Maramureş şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei nr. 18 din 17 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 408/2003. Civil. Actiune in constatare. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 3944/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
