ICCJ. Decizia nr. 421/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 421.
Dosar nr. 471/2003
Şedinţa publică din 4 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 24 mai 2002, K.V., prin mandatar L.V.V. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local Săvârşin, prin Primar pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să dispună obligarea Primarului comunei Săvârşin să emită dispoziţie (decizie) privind restituirea în natură a terenului de 320 mp intravilan, în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că terenul a fost expropriat conform Decretului nr. 213 din 19 octombrie 1984, în scopul construirii de apartamente şi că la data de 12 februarie 2002 a notificat-o pe pârâtă în vederea retrocedării acestora, dar nu a primit dispoziţie motivată, Primăria nerăspunzând demersului său.
La data de 12 august 2002, acelaşi reclamant a investit aceeaşi instanţă cu o cerere având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 197 din 10 iulie 2002 a Primăriei comunei Săvârşin, în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi şi obligarea acestora la daune interese, în valoare de 25.000.000 lei, daune morale de 50.000.000 lei şi penalităţi de 100.000 lei/zi de întârziere.
La termenul din 27 august 2002, pârâtul Primarul comunei Săvârşin a opus cererii de chemare în judecată o întâmpinare, prin care a solicitat conexarea dosarului nr. 5867/2002, la cel iniţial introdus, 3993/2002 şi, pe cale de excepţie a invocat nulitatea absolută a notificării nr. 37 din 12 februarie 2002, depusă de mandatar L.V.V., pentru reclamantul K.V., arătând că mandatul (reprezentat în speţă prin procura judiciară autentificată sub nr. 2446 din 12 decembrie 1996 de Biroul Notarial Public G.G.) nu are caracterul special cerut de lege pentru a produce efecte juridice.
Dosarul nr. 5867/2002 a fost conexat la cel cu nr. 3993/2002, prin încheierea din 10 septembrie 2002, instanţa apreciind că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 382 din 17 septembrie 2002, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunile civile conexate.
A anulat dispoziţia nr. 197 din 10 iulie 2002 emisă de pârâtul Primarul comunei Săvârşin şi l-a obligat pe acesta să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură către reclamant a suprafeţei de 320 mp teren, respectiv cota de ⅜ din terenul în suprafaţă de 852 mp, înscris în C.F. nr. 1280 Săvârşin sub nr. top. 210/b. 2 şi 210/b. 1b.
A respins capetele de cerere privind acordarea de daune interese, daune m orale şi penalităţi de întârziere şi a dispus obligarea pârâţilor la plata sumei de 200.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul K.V. este moştenitor testamentar al fostului proprietar tabular T.P., conform certificatul de moştenitor nr. 112 din 9 mai 1996 emis de Biroul Notarial T.C., având calitatea de „persoană îndreptăţită" la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în accepţiunea edictată de dispoziţiile art. 3 lit. a)" şi art. 4 alin. (2) din acest act normativ şi că, deşi mandatul la care s-a făcut referire nu are caracter special, instanţa a avut în vedere interesul mandatarului, dispoziţiile art. 1532 – 1559, fiind interpretate de aceasta în interesul persoanei îndreptăţite.
Ca atare, a fost avută în vedere protejarea intereselor mandatarului şi, deşi s-a apreciat că, în speţă mandatul a fost conceput în termeni generali, „reprezentare" pentru drept de proprietate teren, în proces cu Statul Român şi, cum nu s-a făcut dovada că acesta ar fi fost realizat pentru un alt teren, ori că a fost revocat, acesta a fost considerat ca având caracter tacit, a fost ratificat expres de către reclamant şi şi-a produs efectele juridice.
De altfel, Legea nr. 10/2001 nu prevede dispoziţii speciale, referitoare la formularea cererilor prin mandatar cu procură specială.
S-a considerat că dispoziţia nr. 197 din 10 iulie 2002, prin care Primarul comunei Săvârşin a respins notificarea reclamantului, prin mandatar a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi că petitele privind acordarea daunelor interese, daunelor morale şi penalităţilor de întârziere nu au fost dovedite, instanţele de fond apreciind că nu sunt îndeplinite, în speţă, condiţiile privitoare la acordarea acestora.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul K.V., prin mandatarul L.V.V., dezvoltând critici referitoare la: împrejurarea că dintre cele două părţi cu care a înţeles să se judece în contradictoriu Consiliul Local Săvârşin şi Primarul comunei Săvârşin, doar acesta din urmă a depus întâmpinare, cu nerespectarea prevederilor art. 1141 C. proc. civ.; reprezentarea pârâţilor, arătând că jurisconsultul Consiliului Local Săvârşin este apărătorul instituţiei Primarului din aceeaşi localitate şi că sub acest aspect întâmpinarea este lovită de nulitate.
Motivelor de apel Primarul comunei Săvârşin le-a opus întâmpinare, invocând în apărare că pârâta Comuna Săvârşin, prin Primar a emis dispoziţia nr. 263 din 15 noiembrie 2002 prin care s-a restituit în natură imobilul în suprafaţă de 320 mp, reprezentând cotă de 3/8 din parcela înscrisă în C.F. 1280 Săvârşin, sub nr. top. 210/b. 210/b. 1. b şi că reclamantul K.V. a declarat că nu mai are alte pretenţii în cauză.
În consecinţă a solicitat respingerea apelului.
Prin Decizia nr. 158 din 9 decembrie 2002, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că, prin emiterea noii decizii, şi anume, a dispoziţiei nr. 263 din 15 noiembrie 2002 de restituire în natură a imobilului mai sus individualizat, pretenţiile reclamantului au fost satisfăcute, aşa încât, apelul apare ca lipsit de obiect.
Această decizie a făcut obiectul exercitării căii extraordinare de atac a recursului promovat de reclamant.
Criticile formulate de acesta se referă la: greşita consemnare a lipsei sale de la dezbaterile din apel; refuzul Primăriei comunei Săvârşin de a restitui în natură imobilul în litigiu, inducerea în eroare a reclamantului cu privire la semnarea declaraţiei prin care acesta nu mai susţine apelul, interpretarea eronată dată de instanţa de apel, în sensul că odată cu satisfacerea pretenţiilor acestuia, cauza a rămas fără obiect.
Recursul, sub toate motivele invocate este nefondat şi urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Este de precizat că recursul, astfel cum a fost reglementat ca o cale extraordinară de atac, vizează motivele indicate în cele 10 puncte de art. 304 C. proc. civ., legea prevăzând în mod expres, obligativitatea recurentului de a structura criticile în limitele acestor motive.
Or, recursul de faţă nu este motivat în drept şi încadrat, prin conţinutul criticilor expuse, astfel cum prevăd dispoziţiilor art. 306 alin. (3) din acelaşi cod.
Nu este fidelă realităţii, susţinerea recurentului-reclamant în sensul că acesta a fost lipsă la dezbateri, întrucât în practicaua deciziei din apel (dosar 7035/2002) s-a consemnat că „s-a prezentat mandatarul L.V. pentru reclamantul apelant K.V.", iar apelul este declarat de mandatar în numele reclamantului, iar această critică nu constituie motiv de recurs, în înţelesul pe care legea de procedură îl conferă şi îl înscrie în conţinutul celor 10 puncte ale art. 304 C. proc. civ.
Este de menţionat că aceste critici aduse hotărârii din apel sunt ele însele contradictorii, deoarece pe de o parte se critică interpretarea raportului juridic dedus judecăţii, care a fost socotit de instanţă ca satisfăcând pretenţiile reclamantului, prin emiterea deciziei 263 din 15 noiembrie 2002, conform căreia s-a restituit în natură imobilul, iar pe de altă parte, se susţine de către reclamant că nu s-a dispus restituirea imobilului.
Prin conţinutul acestei dispoziţii la art. 1 se precizează că „se restituie în natură teren intravilan în suprafaţa de 320 mp, reprezentând cota de ⅜ din parcela înscrisă în C.F. 1280 Săvârşin, sub nr. top.210/b.2. – 210/b.1.b.
De asemenea nu este de primit şi nu poate fi reţinut ca pertinent, motivul invocat de reclamant în recurs, potrivit cu care acesta a fost indus în eroare de reprezentanţii Primăriei comunei Săvârşin când a semnat declaraţia de a nu mai susţine apelul, întrucât instanţa de apel nu a reţinut vreo manifestare de voinţă a reclamantului de a renunţa la judecata apelului şi nici nu a procedat în consecinţă.
Menţiunea din considerente a instanţei face referire strictă la consecinţa juridică a emiterii deciziei de restituire în natură a imobilului care faţă de petitul acţiunilor conexate „obligarea Primăriei comunei Săvârşin de a emite decizie în temeiul Legii nr. 10/2001" (dosar 3993/2002 Judecătoria Arad) şi ulterior „anularea dispoziţiei nr. 197 din 10 iulie 2002" (dosar 5867/2002 al Judecătoriei Arad) lasă fără obiect aceste acţiuni.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Curtea urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc. civ. şi va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul K.V. împotriva deciziei nr. 158 din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 421/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 418/2003. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
