ICCJ. Decizia nr. 4229/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4229
Dosar nr. 13383/1/2003
nr. vechi 3740/2003
Şedinţa publică din 28 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 1 octombrie 2001, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Piteşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceasta să fie obligată la acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri băneşti pentru terenul de circa 1100 mp din municipiul Piteşti, judeţul Argeş, fostă proprietate a lui B.M. până în anul 1962, expropriat prin Decretul nr. 197/1968.
Reclamanta a arătat că a notificat-o pe pârâtă prin executorul judecătoresc la data de 21 mai 2001, iar prin adresa nr. 1032 din 8 iunie 2001, aceasta a refuzat cererea de restituire prin echivalent cu motivarea că, pe de o parte, notificarea trebuia adresată către A.P.A.P.S., iar pe de altă parte, bunul imobil nu a fost suficient identificat pentru a se dispune în consecinţă.
La data de 19 noiembrie 2001 reclamanta şi-a completat cererea solicitând chemarea în judecată şi a pârâţilor: A.V.A.S.; Primăria municipiului Piteşti, prin primar; Consiliul Local al Piteşti şi Prefectura judeţului Argeş. La data de 29 martie 2002, pârâta SC A. SA a chemat în garanţie A.V.A.S. şi Ministerul Finanţelor pentru a fi obligaţi s-o despăgubească pe reclamantă pentru suprafaţa de teren ce urmează a fi identificată.
Fiind astfel investit, Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 274 din 19 decembrie 2002, a admis în parte cererea şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită să primească despăgubiri prin echivalent pentru terenul de 1537 mp situat în Piteşti, judeţul Argeş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că terenul în discuţie a fost proprietatea autoarei reclamantei, B.M., decedată la 10 februarie 1962 şi în anul 1962 acesta a fost preluat abuziv de fosta CAP Bascov, iar prin Decretul nr. 187/1968 al fostului Consiliu de Stat a fost expropriat pentru înfiinţarea fostei Î.C.R.T.Î., în prezent SC A. SA Piteşti, aşa încât, în speţă sunt incidente prevederile art. 2 şi art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 71 A din 8 mai 2003, Curtea de Apel Piteşti a admis apelurile formulate de pârâtele SC A. SA Piteşti; Primăria municipiului Piteşti, Prefectura judeţului Argeş şi de chematul în garanţie Ministerul Finanţelor, a schimbat în tot sentinţa primei instanţe în sensul că a respins ca inadmisibilă cererea introdusă de reclamanta M.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în condiţiile în care reclamanta s-a adresat Primăriei comunei Bascov prin cererea nr. 92 din 15 ianuarie 1998 pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 169/1997, aceste legi excluzând aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, ceea ce face ca inadmisibilă cererea dedusă prezentei judecăţi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta M.A., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanta susţine că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că în speţă sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 pentru motivul că terenul ce face obiectul prezentei cauze ar intra sub incidenţa Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi a Legii nr. 1/2000, întrucât, această suprafaţă de teren ce a aparţinut mamei sale, B.M., este situată în intravilan şi este deţinută de pârâta SC A. SA Piteşti, astfel încât sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 în baza cărora beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent.
Reclamanta mai susţine că instanţa de apel a reţinut greşit că ar fi solicitat acest teren în baza Legii nr. 18/1991, republicată, întrucât, terenul ce a format obiectul cererii sale nr. 92/15 ianuarie 1991 adresată Primăriei comunei Bascov, a aparţinut fostului ei soţ, M.N., decedat, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr. 15.319 din 23 iunie 1993, alături de ea fiind moştenitor şi fiul său, M.C.E.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Conform art. 314 C. proc. civ. „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite".
În speţă, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi curte de apel.
Este de reţinut că obiectul prezentei judecăţi îl constituie terenul de circa 1100 mp situat în municipiul Piteşti, ce a aparţinut în proprietatea numitei B.M., mama reclamantei.
Reclamanta a pretins că respectiva suprafaţă de teren este deţinută de pârâta SC A. SA Piteşti, aspect ce îl confirmă şi expertiza efectuată în cauză.
Din titlul de proprietate nr. 15.319 din 23 iunie 1993 eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate (fila 198 dosar apel), rezultă că reclamantei şi fiului său, M.C.E., li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru suprafeţele de teren înscrise în act, ce au aparţinut însă, fostului ei soţ, M.N., (decedat) şi pentru care formulaseră cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 92 din 15 ianuarie 1998 la Primăria comunei Bascov.
Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 „nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole ei forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare".
Actuala formă a art. 8 din Legea nr. 10/2001 face distincţie între terenurile situate în extravilan şi terenurile situate în intravilan. Sunt exceptate terenurile situate în extravilan, ceea ce înseamnă că terenurile situate în intravilanul localităţilor pot face obiectul Legii nr. 10/2001.
Cum, în speţă, reclamanta a pretins că terenul în discuţie ce a aparţinut mamei sale, B.M., se află în intravilanul municipiului Piteşti şi este deţinut de pârâta SC A. SA Piteşti, (şi pentru care reclamanta, aşa cum s-a arătat, nu a formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991, sau Legii nr. 169/1997), în mod greşit instanţa de apel a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă, în condiţiile în care, instanţa era datoare, în virtutea rolului său activ conferit de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., să clarifice situaţia juridică a bunului imobil.
Ca atare, pentru considerentele arătate, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, se va casa Decizia atacată şi întrucât instanţa de apel a soluţionat pricina fără a intra în cercetarea fondului, se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de apel va administra toate probele necesare pentru identificarea terenului, inclusiv o expertiză pentru a se stabili dacă terenul este situat în intravilan sau în extravilan, pentru a se putea aprecia dacă sunt sau nu incidente prevederile Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei civile nr. 71/A din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1417/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 408/2003. Civil. Actiune in constatare. Recurs... → |
|---|
