CSJ. Decizia nr. 4344/2003. Civil. Constatare nulitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4344
Dosar nr. 160/2003
Şedinţa publică din29 octombrie2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 februarie 2002, K.M. a cerut, în contradictoriu cu pârâtul P.C., constatarea nulităţii absolute a căsătoriei pe care acesta a încheiat-o la 12 martie 1998 cu S.(C.)P. al cărei discernământ era abolit din cauza demenţei Alzheimer, căsătorie înregistrată la Primăria Timişoara, starea civilă, sub nr. 259 din aceeaşi dată.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că după ce, prin contractul de rentă viageră autentificat sub nr. 26504/22 mai 1995, S.C. i-a transmis nuda proprietate asupra imobilului ei (ap.1) din Timişoara, şidupă ce, la 12 martie 1998 s-a căsătorit cu pârâtul, la 3 februarie 1999 aceasta a introdus acţiune în constatarea nulităţii contractului de rentă viageră, acţiune continuată după decesul ei de soţul supravieţuitor, pârâtul în cauză.
Întrucât sentinţa pronunţată de Judecătoria Timişoara, prin care acţiunea a fost respinsă, a fost schimbată în apel, soluţie menţinută şi în recurs, în sensul admiterii acţiunii şi constatării nulităţii contractului de rentă viageră, pârâtul, în calitate de moştenitor al defunctei soţii şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară apoi a înstrăinat imobilul.
Ulterior, pe calea unei contestaţii în anulare, admisă prin Decizia civilă nr. 190 din 26 ianuarie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, reclamanta a obţinut desfiinţarea hotărârilor date în apel şi recurs şi menţinerea sentinţei civile nr. 406 din 11 ianuarie 2000 a Judecătoriei Timişoara prin care a fost respinsă acţiunea în constatarea nulităţii contractului de rentă viageră.
Ca urmare, reclamanta a formulat acţiune în constatarea nulităţii contractului devânzare a mobilului de către pârât şi a certificatului de moştenitor obţinut de acesta în care imobilul a fost inclus în masa succesorală lăsată de defunctă, cu consecinţa rectificăriimenţiunilor din cartea funciară.
Atât în acest litigiu cât şi în actele existente între părţi, susţine reclamanta, pârâtul îşi exercită cu rea credinţă drepturile procesuale solicitând din nou constatarea nulităţii contractului de rentă viageră, abuzând de calitatea procesuală dobândită prin căsătoria cu defuncta P.(C.)S.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 616 din 14 iunie 2002, a respins acţiunea, această soluţie fiind confirmată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 146/A din 20 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de reclamante.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că, deşi acţiunea în constatarea nulităţii căsătoriei poate fi invocată de orice persoană interesată, interesul reclamantei în cauză nu este demonstrat din moment ce ea a triumfat în acţiunea în anularea contractului de rentă viageră introdusă de S.(C.) P., care a fost respinsă.
Împotriva deciziei pronunţate în apel reclamanta a declarat recurs reiterând susţinerile formulate în acţiune şi pe tot parcursul dezbaterilor.
Recursul nu este fondat.
Din expunerea rezumată a actelor şi lucrărilor dosarului se constată, astfel cum în mod corect au reţinut instanţele, că, în adevăr, eventuala constatare a nulităţii căsătoriei pârâtului cu S.(C).P. nu ar avea efecte în patrimoniul reclamantei neavând consecinţe asupra dreptuluipe care aceasta l-a dobândit prin contractul de rentă viageră încheiat înaintea căsătoriei a cărui valabilitate a fost confirmată prin hotărâre judecătorească pronunţată în contradictoriu cu defuncta şi soţul ei, hotărâre irevocabilă şi intrată în puterea lucrului judecat.
Drept urmare, în procesele în curs de judecată în care sunt împietate părţile, reclamanta are posibilitatea să-şi demonstreze nevinovăţia, respectiv inexistenţa infracţiunilor de fals în declaraţii şi înşelăciune pentru care este cercetată penal la cererea pârâtului şi să dovedească în acelaşi timp reaua credinţă a acestuia atât în procesele civile cât şi în eventualul proces penal.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta K.M. împotriva deciziei nr.146/A din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi29 octombrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 434/2003. Civil. Revizuire | CSJ. Decizia nr. 434/2003. Civil. încheiere suspendare. Recurs → |
|---|
