ICCJ. Decizia nr. 4471/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4471
Dosar nr. 3036/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dindosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 noiembrie 2001, la Tribunalul Sibiu, reclamantul G.N. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu la plata diferenţei dintre ajutoarele brute datorate în baza art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999 şi ajutoarele nete plătite, actualizarea potrivit indicelui de la data când erau datorate şi până la data achitării efective cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a precizat diferenţele pretinse la valoarea actualizată la zi în sumă de 84.133.555 lei cerând actualizarea în continuare până la plata integrală.
În drept a invocat dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 138/1999 şi art. 70 şi următoarele din Legea nr. 168/1999.
Ministerul de Interne a chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice.
Prin sentinţa civilă nr. 66 din 14 februarie 2002 Tribunalul Sibiu a admis acţiunea aşa cum a fost precizată, a admis cererea de chemare în garanţie, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 84.133.555 lei reprezentând valoarea actualizată a drepturilor băneşti neacordate la data pensionării ce seactualizează în continuare până la data plăţii efective.
A obligat chematul în garanţie să plătească pârâtului aceeaşi sumă actualizată până la achitarea efectivă.
A respins acţiunea faţă de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu.
A obligat pârâtul Ministerul de Interne să plătească reclamantului suma de 500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut următoarele :
La data de 15 iulie 2000 reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie în condiţiile Decretului nr. 214/1997.
Art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 conferea cadrelor militare trecute în rezervă cu drept de pensie de serviciu şi dreptul de abeneficia de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută înultima lună de activitate, corespunzător vechimii efective ca militar.
De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 31 din aceeaşi lege cadrele militare trecute în rezervă cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevăzută de lege, mai beneficiază şi de un ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până la împlinirea vârstei limită de pensionare.
Din analiza modului de reglementare al impozitului pe venit instanţa a reţinut că potrivit OG nr. 73/1999 „aceste ajutoare datorate reclamantului, în baza art. 31 se regăsesc numai în categoria de venituri prevăzute de art. 5 prin care însă se stabileşte expres că nu sunt venituri impozabile".
Prin dispoziţiile art. 36 din ordonanţă nu au fost abrogate expres dispoziţiile art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999, dispoziţii care nu au fost abrogate nici implicit.
A mai reţinut instanţa că situaţia reclamantului nu intră sub incidenţa OUG nr. 135/2000 şi nr. 136/2000.
Ajutoarele acordate reclamantului nu reprezintă venit salarial.
Instanţa a mai reţinut că ajutoarele erau datorate integral la data pensionării şi că trebuie actualizate în funcţie de evoluţia coeficientului de inflaţie.
În fine, Tribunalul Sibiu a mai reţinut că Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu nu are personalitate juridică şi ca atare nu are calitate procesuală pasivă.
Chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă, deoarece sumele le-a folosit în calitate de gestionar al veniturilor bugetare.
Soluţia instanţei de fond afost menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia care prin Decizia nr. 1166 din 10 iunie 2002 a respins recursurile declarate de pârâtul Ministerul de Interne şi chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice ca nefondate.
Împotriva acestor hotărâri la data de 10 iunie 2003a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, care, în temeiul art. 330 pct. 2C. proc. civ. a susţinut că hotărârile judecătoreşti recurate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, acestea fiind şi vădit netemeinice.
Au fost încălcate dispoziţiile art. 4, art. 6, art. 23 şiart. 86 din OG nr. 73/1999.
S-a arătat în esenţă că ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 fiind stabilite în raport de solda lunară brută şi nu netă conform prevederilor art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 nu sunt scutite de impozit pe venit.
Pe de altă parte ajutoarele acordate conform Legii nr. 138/1999 nu se identifică cu cele prevăzute de art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999 întrucât acestea sunt venituri asimilate salariului, iar nu indemnizaţii cu destinaţie specială ce reprezintă o formă de sprijin acordat celor aflaţi în nevoie.
Recursul în anulare este fondat.
Deşi este real că potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi respectiv HG nr. 1066/1999 care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate din calitatea de salariat ale acestuia, apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HG nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care, referindu-se la prevederile art. 5 din ordonanţă individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.
Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate; ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarelepentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută şi prin urmare aceste ajutoare, fiind de natură salarială şi având ca bază decalcul solda brută se impozitează ca orice venit brut.
De altfel, art. 86 din OG nr. 73/1999 cuprinde expres dispoziţia conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Pe de altă parte este evident şi faptul că art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră veniturile scutite de impozit figurează doar plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete.
Or, în speţă, ajutoarele acordate reclamantului s-au calculat în raport de solda lunară brută şi prin urmare aceste venituri erau impozabile. Potrivit prevederilor art. 4 lit. b) şi art. 23 lit. b) din OG nr. 73/1999 intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2000 şi aplicabilă conform art. 70, veniturilor realizate începând cu această dată, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii drepturilor de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii. Cum drepturile băneşti acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă sunt de natură salarială, ele urmează a se impozita conform legii.
Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 3303 combinat cu art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul în anulare, se vor casa ambele hotărâri şi pe fond se va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1166/R din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia precum şi a sentinţei civile nr. 66 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Sibiu.
Casează hotărârile pronunţate, iar pe fond respinge acţiunea formulată de reclamantul G.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 447/2003. Civil. Contestatie în anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 447/2003. Civil → |
|---|
