ICCJ. Decizia nr. 447/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 447.
Dosar nr. 4346/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 octombrie 2002 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanţii C.R.I., M.P. şi M.A.B. au contestat dispoziţia nr. 3097 din 30 august 2002 emisă de Spitalul Clinic de Recuperare Medicină Fizică şi Balneologie Eforie Nord, prin care li s-a respins în temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001 cererea de restituire în natură a imobilului situat în Eforie Nord, ce a aparţinut autorului lor, M.D.B.
Prin sentinţa civilă nr. 363 din 19 martie 2003, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis contestaţia, a dispus anularea dispoziţiei atacate, cu consecinţa restituirii în natură către reclamanţi a vilei Zefirul.
În motivarea soluţiei adoptate, instanţa a reţinut că reclamanţii şi-au justificat calitatea de persoană îndreptăţită, precum şi preluarea abuzivă a imobilului de către stat, care l-a naţionalizat de la M.A., deşi aparţinea, prin donaţie încheiată la 24 februarie 1948, ing. A.D.M.
Ca atare, văzând că imobilul nu a fost înscris pe lista celor aparţinând unităţilor sanitare de interes public naţional, s-a constatat că invocarea de către pârâtă a art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu este justificată, lipsa valabilităţii titlului statului fiind constatată şi anterior, prin sentinţa civilă nr. 44/2000 a Tribunalului Constanţa, în cadrul unui litigiu de drept comun purtat între aceleaşi părţi pentru revendicare.
În plus, din probele administrate, a reţinut că destinaţia prezentă a imobilului este aceea de casă de oaspeţi, iar nu de cazare a pacienţilor aflaţi în tratament la sanatoriu.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de apel Constanţa care în motivarea deciziei civile nr. 76 din 1 iulie 2003 a reţinut că nu sunt întrunite în cauză cerinţele art. 16 din Legea nr.10/2001, modificată prin OG nr. 184/2002 pentru respingerea cererii de restituire în natură formulată de persoanele îndreptăţite.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta, care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie Eforie Nord nu are calitate procesual pasivă, întrucât imobilul se află în administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Se mai susţine că i s-a încălcat dreptul de apărare de către instanţa de apel, care nu le-a acordat termen pentru a lua cunoştinţă de întâmpinarea depusă de intimaţii-reclamanţi.
Prin întâmpinare, aceştia din urmă au solicitat respingerea recursului, învederând că Decizia recurată a fost deja executată.
Analizând recursul şi ansamblul dosarelor ataşate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., (în redactarea de la data promovării căii de atac) casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Iar conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În speţă, prin invocarea acestor texte reclamanţii susţin că la Curtea de apel li s-a încălcat dreptul de apărare.
Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
În speţă, apelanta a expediat la 16 iunie 2003 un fax Curţii de apel, prin care a motivat cererea pentru lipsă de apărare prin concediul de odihnă al consilierului juridic. Cererea nu a fost însoţită de nici o dovadă.
Intimaţii-reclamanţi au formulat în termenul legal întâmpinare la cererea de apel. Legea nu prevede obligativitatea comunicării întâmpinării către apelant, care are obligaţia, ca promotor al căii de atac, să se intereseze de soarta dosarului.
Ca atare, în speţă nu s-a constatat nici o nelegalitate care să atragă nulitatea hotărârii pronunţate. De aceea, primul motiv de recurs este nefondat.
Cu privire la pretinsa lipsă a calităţii procesual pasive, invocată pentru prima dată în recurs, aceasta este evident nefondată. Pe tot parcursul litigiului, la fond şi în apel, recurenta a formulat apărări de fond, susţinând că vila pretinsă, ce a aparţinut autorului reclamanţilor, este folosită cu destinaţia secţie sanatorială sezonieră.
Ca atare, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic de Recuperare de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie Eforie Nord împotriva deciziei nr. 76 C din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 459/2003. Civil. Drept de autor - inventie -... | ICCJ. Decizia nr. 428/2003. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
