ICCJ. Decizia nr. 485/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 485
Dosar nr. 4143/2003
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 martie 2001 I.E., grefier, a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Satu Mare pentru a fi obligaţi să-i restituie sumele de bani încasate, prin reţinerea procentului de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii.
Tribunalul Satu Mare a chemat în garanţie Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii judecătoreşti pentru a fi obligată la înapoierea plăţii făcute reclamantei în caz de admitere a acţiunii principale.
Tribunalul Satu Mare, secţia civilă, prin sentinţa nr. 144 din 13 mai 2002, a admis acţiunea principală, aşa cum a fost formulată. Totodată, a respins cererea de chemare în garanţie.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, prin Decizia 960 din 11 septembrie 2002, a admis recursurile pârâţilor şi, schimbând în parte sentinţa, a admis şi cererea de chemare în garanţie.
Soluţia instanţelor a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997 în raport de care, s-a apreciat că, în speţă, există o plată nedatorată.
Împotriva celor două hotărâri judecătoreşti procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare cerând, în temeiul art. 4, art. 6, art. 9 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, reformarea lor iar, pe fond, respingerea acţiunii şi, corelativ, a cererii de chemare în garanţie, ca fiind rămasă fără obiect.
Recursul în anulare este fondat.
Dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, invocate în sprijinul soluţiei de admiterea a acţiunii, trebuie corelate cu prevederile art. 4, art. 6, art. 9 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 în raport de care plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, invocată prin acţiune, este o plată datorată.
În consecinţă, nefiind întrunite cerinţele plăţii nedatorate, invocate ca temei de drept în sprijinul admiterii acţiunii, rezultă că soluţia atacată este nelegală.
Drept urmare, se impune admiterea recursului în anulare, aşa cum a fost formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează sentinţa civilă nr. 144 din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare precum şi Decizia civilă nr. 960 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea şi pe fond respinge acţiunea formulată de I.E. împotriva Ministerului Justiţiei şi Tribunalului Satu Mare precum şi cererea de chemare în garanţie a Casei de Asigurări OPSNAJ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 487/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 4599/2003. Civil. Evacuare. Recurs în anulare → |
|---|
