ICCJ. Decizia nr. 5067/2003. Civil. Revendicare imobil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5067
Dosar nr. 867/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 495 din 11 septembrie 2002, Tribunalul Bacău a admis acţiunea în revendicare formulată de reclamanta Fundaţia „Caritatea" Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, B.R.D.-G.D.S. şi B.R.D.-G.D.S., sucursala Bacău; a obligat pârâţii să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul (construcţie) compus din: subsol, parter şi etaj, cu o suprafaţă totală construită de 293,53 mp şi terenul aferent acestuia, în suprafaţă de 545,33 mp, ambele situate în Bacău, identificate conform expertizei ing. H.C.; a obligat pârâţii la plata sumei de 1.960.000 lei, diferenţă onorariu expert către Biroul local de expertize şi reclamantei suma de 119.571.847 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în anul 1888 numitul F.K. a cumpărat pentru Comunitatea evreiască din oraşul Bacău, terenul în suprafaţă de 2231 mp, iar în anul 1938, pe o parte din această suprafaţă de teren, societatea M., Asociaţia Femeilor Israelite pentru asistenţa lehuzelor şi îngrijirea sugarilor, a construit o maternitate în baza autorizaţiei de construcţie eliberată în anul 1935. A mai reţinut că în anul 1948, prin aplicarea abuzivă şi nelegală a Decretului nr. 302/1948, imobilul (construcţia) a fost preluat de către stat, Comunitatea evreiască din Bacău, respectiv bunurile sale, nefăcând obiectul respectivului act normativ, deoarece nu era enumerată printre subiecţii de drept supuşi naţionalizării.
În consecinţă Statul Român nu deţine un titlu valabil asupra imobilelor în litigiu (mai mult, terenul aferent construcţiei nu a făcut obiectul decretului de naţionalizare), cu consecinţa nulităţii tuturor actelor subsecvente, respectiv de administrare şi de proprietate pentru pârâtele B.R.D.-S.G., sucursala Bacău, a acestei bănci.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele D.G.F.P. Bacău şi B.R.D.-G.S.G., susţinând că hotărârea judecătorească apelată este netemeinică şi nelegală iar o acţiune în revendicare pe dreptul comun după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 89 pronunţată la 12 decembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâte, pentru următoarele considerente:
- susţinerile făcute de pârâte privind inadmisibilitatea acţiunii sunt nejustificate şi nu pot fi primite, deoarece nu se poate refuza judecarea de către instanţele judecătoreşti a unor acţiuni în revendicare, prin care se reclamă încălcarea dreptului de proprietate, ţinând seama de prevederile art. 3 C. civ. potrivit căruia „judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate";
- din toate actele depuse la dosar rezultă că reclamanta este succesoarea în drepturi a Comunităţii evreieşti din România asupra bunurilor ce au aparţinut acesteia (art. 5 din statut), astfel încât soluţia instanţei de fond este legală;
- în cauză s-a dovedit că sunt aplicabile dispoziţiile art. 480 C. civ., Statul Român neavând nici un titlu valabil asupra imobilelor în litigiu, iar terenul aferent construcţiei nu a făcut obiectul decretului de naţionalizare, astfel încât prima instanţă a stabilit o situaţie de fapt corectă şi a aplicat legal dispoziţiile în materie.
În contra acestei ultime hotărâri judecătoreşti au declarat recurs pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru D.G.F.P. Bacău şi B.R.D.-G.S.G., primul motivat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar cel de al doilea pe prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursurile urmează a se respinge pentru cele ce succed.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice pentru D.G.F.P. Bacău, critică soluţia pronunţată de instanţa de apel pe următoarele aspecte:
- pentru retrocedarea imobilelor care au aparţinut unor comunităţi religioase sau minorităţi naţionale există o procedură specială, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acţiunii, fapt ignorat de instanţă;
- nu s-au întreprins toate diligenţele necesare pentru a se dovedi cu certitudine, dacă reclamanta Fundaţia „Caritatea" este succesoarea în drepturi a comunităţii evreieşti din România.
- nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu.
Criticile formulate sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Susţinerile recurentei pârâte cu privire la inadmisibilitatea acţiunii nu pot fi reţinute deoarece nu se poate refuza judecarea de către instanţele judecătoreşti a unor acţiuni în revendicare.
Instanţele de judecată au un drept de jurisdicţie generală care le conferă competenţa de a judeca, fără distincţie, toate conflictele deduse judecăţii şi, ca urmare, orice acţiune având ca obiect încălcarea, în orice mod, a dreptului de proprietate.
Instanţa de apel a constatat că în mod corect Tribunalul Bacău a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, respingând această excepţie deoarece, din actele existente la dosar, rezultă că aceasta este succesoarea în drepturi a comunităţii evreieşti din România (art. 5 Statut).
Corectă este şi soluţia instanţei de apel în ceea ce priveşte dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu şi sunt aplicabile dispoziţiile art. 480 C. civ., pârâtul Statul Român nefăcând dovada că deţine un titlu valabil asupra imobilului.
Cu privire la recursul declarat de pârâta B.R.D.- G.S.G., care este fondat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9, va fi respins pentru cele ce urmează:
Prima critică a deciziei recurate potrivit căreia aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii urmează a fi înlăturată deoarece considerentele hotărârii atacate sunt clare şi în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare.
Celălalt motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltat pe aceleaşi susţineri făcute de primul pârât, nu poate fi primit, pentru considerentele arătate la primul recurs.
Faţă de cele ce preced, în raport cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri se privesc ca nefondate şi se vor respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru D.G.F.P. Bacău şi B.R.D.-G.S.G. SA împotriva deciziei civile nr. 89 din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5159/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5061/2003. Civil. Despagubiri. Recurs → |
|---|
