ICCJ. Decizia nr. 5346/2003. Civil. Legea nr.1/2000. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5346
Dosar nr. 55/2003
Şedinţa publică din 12 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 8 ianuarie 2003 s-a înregistrat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie recursul în anulare formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 16 din 8 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, a deciziei civile nr. 1479 din 10 septembrie 2001 a Tribunalului Argeş şi a sentinţei civile nr. 1435 din 9 aprilie 2000 a Judecătoriei Câmpulung-Muscel, susţinându-se că hotărârile judecătoreşti au fost pronunţate cu încălcareaesenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Analizând recursul în anulare, precum şi dosarele ataşate, se constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 decembrie 2000 pe rolul Judecătoriei Câmpulung-Muscel, R.N.P., prin D.S. Piteşti a solicitat în contradictoriu cu Consiliul local Dragoslavele, judeţul Argeş, Comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar şi Consiliul judeţean Argeş, Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, anularea hotărârii nr. 131 din 7 noiembrie 2000 cu privire la terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 4144,02 ha, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al Obştii Moşnenilor Dragosloveni şi Mănăstirea Nămăieşti.
S-a susţinut că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, fiecărui autor deposedat i se putea reconstitui dreptul de proprietate pentru cel mult 10 ha teren cu vegetaţie forestieră şi în plus solicitarea trebuia făcută de fiecare persoană fizică, iar nu în numele obştii; de asemenea, s-a susţinut că şi Mănăstirii Nămăieşti i se reconstituise deja dreptul de proprietate pentru 30 ha, astfel încât nu i se mai putea acorda încă odată o altă suprafaţă. În drept, temeiul acţiunii a fost indicat art. 12 pct. 6 din Legea nr. 1/2000.
Pârâţii au depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, cu motivarea că la emiterea deciziei atacate s-au respectat dispoziţiile legale în vigoare. S-au depus înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei.
Prin sentinţa civilă nr. 1435 din 9 aprilie 2001 Judecătoria Câmpulung a admis în parte acţiunea, a anulat în parte hotărârile nr. 131 din 7 noiembrie 2000 a Comisiei judeţene Argeş pentru aplicarea Legii fondului funciar, cu privire la suprafaţa de 3742,42 ha. A fost respinsă excepţia ridicată de pârâte privind lipsa calităţii procesual active a reclamantei. S-a reţinut în esenţă în motivarea hotărârii că în ceea ce-i priveşte pe moştenitorii autorilor deposedaţi ai obştii s-a acordat mai mult decât aveau dreptul. Cu privire la Mănăstirea Nămăieşti, s-a menţinut dispoziţia, cu motivarea că nici reclamanta şi nici Obştea Moşnenilor Dragosloveni nu au produs vreo dovadă privind transferul proprietăţii către mănăstire.
Din cap. III al Legii nr. 1/2000 s-a tras concluzia că reclamanta are calitate procesual activă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta, cât şi Comisia locală Dragoslavele pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Prin Decizia civilă nr. 1479 din 10 septembrie 2001 Tribunalul Argeş a respins apelul reclamantei şi admiţând apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa şi a respins plângerea, cu motivarea că Mănăstirii Nămăieşti îi fusese reconstituit, ca unitate de cult, printr-o altă hotărâre dreptul de proprietate, dar prin hotărârea atacată, mănăstirea apare, corect, ca şi coproprietar în cadrul Obştii Moşnenilor, a cărei proprietate a fost reconstituită conform art. 26 alin. (1) şi(2) din Legea nr. 1/2000.
Recursul declarat de reclamantă a fost respins prin Decizia civilă nr. 16 din 8 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Piteşti. A motivat instanţa de recurs soluţia la care s-a oprit prin referire la textele invocate şi de tribunal, raportându-se şi la principiul neretroactivităţii legilor, faţă de critica recurentei ce viza dispoziţiile OG nr. 102/2001 care limitează la 20 ha drepturile fiecărui membru al obştei. Cu privire la dreptul Mănăstirii Nămăieşti şi al moştenitorilor membrilor care nu au făcut cereri, instanţa de recurs a motivat prin caracterul specific al acestei coproprietăţi devălmaşe, potrivit cu care dispariţia unui membru al obştei nu conduce la diminuarea proprietăţii obştii, ci prin prezervarea în cadrul formei asociative.
Prin recursul în anulare, declarat la cererea R.N.P. - D.S. Argeş, se critică toate hotărârile pronunţate, susţinându-se că s-a făcut o greşită aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2001, cu modificările aduse prin OUG nr. 102/2001, aprobată prin Legea nr. 400/2002, care limitează la 20 ha/titular deposedat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Obştii Moşnenilor Dragosloveni. Cu privire la Mănăstirea Nămăieşti, se susţine că greşit i s-a reconstituit dreptul de proprietate şi ca membru al composetoratului, depăşindu-se în felul acesta limita de 30 ha pentru care i se eliberase un alt titlu de proprietate.
Prin întâmpinare, Consiliul local Dragoslavele a solicitat respingerea recursului în anulare.
Curtea a pus în discuţie din oficiu neparticiparea la judecarea pricinii a beneficiarilor hotărârii atacate, Obştea Moşnenilor Dragosloveni, pentrua-şi formula apărări proprii şi a-i fi opozabile hotărârile.
Această entitate, persoană juridică constituită potrivit art. 28 alin. (4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, în baza sentinţei civile nr. 1560 din 7 aprilie 2000 a Judecătoriei Câmpulung are, potrivit statutului, organele de conducere, preşedintele Consiliului de administraţie având calitatea de a o reprezenta în litigiu.
Nici instanţa de fond, care a admis în parte plângerea, cu motivarea că unii dintre moştenitorii foştilor moşneni nu ar fi fost îndreptăţiţi la reconstituire, nici instanţa de apel şi cea de recurs nu au fost preocupate de respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Se impune de aceea casarea tuturor hotărârilor pronunţate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, care va pune în discuţia părţilor oportunitatea citării în cauză şi a Obştii Moşnenilor Dragosloveni şi a Mănăstirii Nămăieşti.
Pentru considerentele anterioare expuse, conform art. 312 C. proc. civ., recursul în anulare se va admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 16 din 8 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia, precum şi Decizia nr. 1479 din 10 septembrie 2001 a Tribunalului Argeş şi sentinţa civilă nr. 1435 din 9 aprilie 2000 a Judecătoriei Câmpulung Muscel.
Trimite cauza spre rejudecare în fond la Judecătoria Câmpulung Muscel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi12 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 535/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 3193/2003. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
