ICCJ. Decizia nr. 6294/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6294
Dosar nr. 5808/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 2 august 2002 pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul I.D. a solicitat, în contradictoriu cu SC C. SA din Slatina şi A.P.A.P.S. obligarea unităţii deţinătoare de a pronunţa o decizie motivată potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr.10/2001 cu privire la o suprafaţă de teren intravilan de 2,5 ha situată în sudul satului Mieşti, com. Cungrea, jud.Olt, la punctul „Solomon", ce a aparţinut tatălui său.
Au fost ataşate răspunsurile primite de la cele două pârâte în urma notificărilor adresate, certificatul de moştenitor nr. 62 din 22 mai 2002, eliberat în urma decesului părinţilor reclamantului, din care rezultă că acesta are o cotă de 1/5 din moştenire, precum şi alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta SC C. SA Olt a solicitat respingerea acţiunii, depunând totodată Decizia nr. 115 nedatată prin care a respins cererea de restituire a suprafeţei de 2,50 ha, solicitată, cu o dublă motivare: pentru toată suprafaţa de 4,50 ha ce a aparţinut tatălui său în punctul Solomon, familiei reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii fondului funciar şi în al doilea rând depozitul de cereale ocupat de societate se întinde numai pe 1,68 ha.
Ca urmare a deciziei emise reclamantul şi-a modificat acţiunea, solicitând anularea acesteia şi retrocedarea imobilului.
S-a întocmit o expertiză tehnică topografie-cadastru.
Prin sentinţa civilă nr. 39 din 23 ianuarie 2003, Tribunalul Olt a admis în parte acţiunea, a dispus anularea deciziei emise de SC C. SA. şi retrocedarea suprafeţei de 16864 mp teren. A fost obligată pârâta la 4 milioane lei cheltuieli de judecată, fiind respinsă acţiunea faţă de A.P.A.P.S. Bucureşti.
Soluţia a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 128 din 6 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, care a respins apelul declarat de pârâtă.
S-a reţinut, în esenţă, că, faţă de modificarea acţiunii, corect s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei ocupate de pârâtă, pe care refuzase să o restituie pe cale administrativă şi care nu formase obiectul reconstituirii potrivit Legii nr. 18/1991. Cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate, opus de pârâtă, instanţa a constatat că, dată fiind preluarea şi deţinerea fără titlu a terenului ce a aparţinut autorilor reclamantului, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta SC C. SA şi reclamantul.
Prin recursul său, pârâta invocă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., reluându-se practic motivele de apel. Se mai susţine că s-au ignorat prevederile art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 1898 C. civ. privind buna credinţă în procesul de privatizare.
Reclamantul I.D. a criticat Decizia sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată de către instanţa de apel, fără a fi indicat nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Nici unul dintre recursuri nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Cu privire la recursul pârâtei SC R. Olt SA: astfel cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, reclamantul îşi modificase acţiunea la data de 24 octombrie 2002, atacând Decizia care i-a respins cererea de restituire în natură.
Ca atare, nu este fondat motivul de recurs care susţine că instanţele au dat o interpretare greşită cererii.
Nici cel de-al doilea motiv vizând reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 nu este fondat. Terenul pentru care s-a făcut notificarea de faţă fiind intravilan, intra sub incidenţa Legii nr. 10/2001, nefiind exceptat, astfel cum greşit se susţine.
Ambele instanţe au analizat şi aplicat corect legea, când au constatat că în raport cu adevăratul proprietar, preluarea a fost abuzivă, astfel încât susţinerea recurentei care a invocat buna credinţă nu are corespondent în actele dosarului.
Nici recursul reclamantului nu este fondat.
În condiţiile în care, astfel cum însuşi recurentul recunoaşte, instanţa a omis să consemneze cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, neacordându-le, în consecinţă, se putea apela la procedura reglementată de art. 2812 C. proc. civ. de completare a hotărârii, nefiind necesară exercitarea căii extraordinare de atac a recursului pentru acest aspect, mai ales că plata prestaţiei achitată apărătorului includea şi o asemenea cerere de completare.
Pentru considerentele ce preced, recursurile fiind nefondate, vor fi respinse conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul I.D. şi pârâta SC C. SA Slatina împotriva deciziei civile nr. 128 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6293/2003. Civil. Contestatie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6296/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
