ICCJ. Decizia nr. 6295/2003. Civil. Iesire din indiviziune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6295
Dosar nr. 6139/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune înregistrată la Judecătoria Oneşti reclamanţii C.A. şi C.E. au chemat în judecată pârâta SC I. SA Bacău pentru partajarea unei mori şi a terenului aferent situate în comuna Cărunţi judeţul Bacău, prin atribuirea acestora către reclamanţi.
Judecătoria Oneşti, prin sentinţa civilă nr. 5646 din 21 septembrie 1993 a admis acţiunea, a dispus ieşirea din indiviziune asupra morii şi a anexelor care au fost atribuite în natură reclamanţilor cu obligarea acestora la plata unei sulte de 921.171 lei către pârâtă.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins de Tribunalul Bacău prin Decizia civilă nr. 1229/1995, după strămutarea cauzei de la Tribunalul Bacău de către Curtea Supremă de Justiţie.
Ambele hotărâri au fost recurate de părătă. Prin Decizia civilă nr. 1301 din 17 iunie 1996 Curtea de Apel Ploieşti s-a admis recursul şi s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Buzău pentru a se stabili titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află moara.
În faţa instanţei de trimitere pârâta a formulat o întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamanţilor la plata beneficiului nerealizat de pârâtă în perioada 1993-1995 din cauza reclamanţilor care au deposedat-o de moară prin violenţă.
Reclamanţii şi-au completat acţiunea solicitând obligarea pârâtei la restituirea cantităţii de 1.325.114 kg. grâu sau c/v acesteia reprezentând uiumul predat în plus pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 2695 din 11 aprilie 1999 Judecătoria Buzău a respins acţiunea reclamanţilor şi a anulat ca netimbrate cererea completatoare şi cererea reconvenţională.
Apelul declarat de reclamanţi a fost admis de Tribunalul Buzău prin Decizia civilă nr. 1122 din 19 iulie 1999, a fost schimbată sentinţa, constatându-se competenţa tribunalului ca primă instanţă, în raport de valoarea obiectului cauzei.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 242 din 24 noiembrie 1999 a admis acţiunea, a dispus ieşirea din indiviziune, întregul imobil fiind atribuit reclamanţilor cu plata unei sulte de 528.434.313 către pârâtă.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 500.000.000 lei către reclamanţi reprezentând echivalentul uiumului datorat reclamanţilor.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta. Prin Decizia civilă nr. 65 din 22 iunie 2000 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul şi a schimbat sentinţa în sensul respingerii ca pretins a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii uiumului către reclamanţi.
Recursul declarat de reclamanţi a fost respins prin Decizia civilă nr. 2864 din 5 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie prin care s-a respins ca nemotivat şi recursul formulat de pârâtă.
Considerând că instanţele nu s-au pronunţat asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata echivalentului uiumului reclamanţii au reiterat această cerere.
Judecătoria Buzău prin sentinţa civilă nr. 1105 din 13 decembrie 2002 a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, excepţie invocată de reclamantul C.A. declinându-şi competenţa în favoarea Tribunalului Buzău, secţia comercială.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a acestui tribunal, prin încheierea din 26 martie 2003 a scos cauza de pe rol şi a trimis-o secţiei civile spre soluţionare, care prin sentinţa civilă nr. 219 din 21 aprilie 2003 a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr. 169 din 25 august 2003 a respins ca nefondat acest apel reţinând, în esenţă, că instanţele care au soluţionat cauza în ciclurile procesuale anterioare s-au pronunţat irevocabil asupra capătului de cerere privind restituirea uiumului.
Reclamantul a formulat recurs împotriva deciziei nr. 169 din 25 august 2003.
Recursul este nemotivat, însă Curtea nu va mai analiza acest aspect deoarece recurentul reclamant a declarat în şedinţa de la data de 12 noiembrie 2004 că renunţă la judecarea recursului.
Ca atare, în temeiul art. 246 C. proc. civ. se va lua act de renunţarea la judecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunţarea recurentului C.A. la judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 169 din 25 august 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6343/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6277/2003. Civil → |
|---|
