ICCJ. Decizia nr. 6562/2003. Civil. Conflict negativ de competenta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6562
Dosar nr. 3794/2003
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 27 august 2002, reclamantul T.R. a chemat în judecată pârâtele C.N.L. Oltenia şi E.M. Roşia-Rovinari solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligate pârâtele să suplimenteze proiectul pentru construcţia unei case de la suprafaţa de 55,89 mp la suprafaţa de 81 mp, conform Legii nr. 114 /1996 şi să realizeze la casa respectivă şi pe terenul aferent, situate în Târgu Jiu, localitatea Vărsături, lot nr. 116/2, lucrările arătate în cererea de chemare în judecată, punctele 1- 16; să fie obligate pârâtele să preia casa şi terenul de la unitatea care realizează construcţia şi să îi predea imobilele prin act autentic, în termen de o lună sub sancţiunea unor daune cominatorii.
Reclamantul a mai cerut obligarea pârâtelor la plata sumei de 133.120.000 lei, reprezentând o justă reparare a pagubelor produse prin preluarea abuzivă şi demolarea imobilelor lui, compusă din sumele arătate la punctele 1- 5 în cererea de chemare în judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a încheiat o convenţie cu pârâtele la 21 iulie 2000, sub forma unui act sub semnătură privată, ca în schimbul casei şi terenului din satul Roşia, Jiu, proprietatea lui, pârâtele să-i predea prin contract autentic de schimb imobilele descrise mai sus.
Prin sentinţa civilă nr. 8093 din 16 septembrie 2002, Judecătoria Târgu.-Jiu şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
În motivarea soluţiei s-a arătat că reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică, iar conform art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. litigiile în materie de expropriere sunt de competenţa tribunalelor în primă instanţă.
Tribunalul Gorj, prin încheierea din 19 decembrie 2002, a constatat competenţa Judecătoriei Târgu-Jiu în soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Craiova pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, reţinând în motivarea soluţiei că cererea are ca obiect obligaţia de a face ce derivă din convenţia încheiată între părţi la 21 iulie 2000.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 10 din 5 mai 2003 a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Gorj, secţia comercială, cu argumentul că pârâtele C.N.L. Oltenia şi E.M. Roşia, părţi ale contractului încheiat cu reclamantul, sunt comercianţi potrivit art. 7 C. com., iar actele unui comerciant, mai ales ale unei societăţi comerciale, cum sunt pârâtele, se prezumă a fi acte comerciale şi în baza art. 56 C. com., dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, în ce priveşte acel act, legii comerciale.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul T.R., susţinând că raporturile dintre părţi nu sunt de natură comercială, ci pretenţiile sale se întemeiază pe o expropriere pentru cauză de utilitate publică nu pe o obligaţie rezultată din voinţa părţilor.
Recurentul solicită a se stabili competenţa în favoarea Tribunalului Gorj, secţia civilă.
Recursul reclamantului se va admite în limitele şi pentru motivele ce se vor expune.
Convenţia încheiată între recurentul-reclamant şi intimatele-pârâte nu are natură comercială chiar dacă o parte contractantă, intimatele, au calitatea de comercianţi în sensul Codului comercial, întrucât înţelegerea părţilor nu se referă la faptele de comerţ care constituie obiectul activităţii intimatelor, exploatarea şi valorificarea cărbunelui. Obligaţiile asumate de intimate exced obiectul ei de activitate, ele sunt de natură civilă, prevederile art. 56 C. com. nu sunt incidente ci se aplică dispoziţiile art. 4 C. com., prin înlăturarea prezumţiei de comercialitate a contractului, datorită naturii sale civile.
Litigiul dedus judecăţii nu are ca temei de drept prevederile Legii nr. 33/1994, cum pretinde recurentul, ipoteză care, dacă ar fi reală, ar atrage competenţa de soluţionare în favoarea tribunalului.
Convenţia încheiată între părţi, contrar susţinerii recurentului, nu poate fi considerată ca având la bază o expropriere, care trebuie să urmeze procedura prevăzută în Legea nr. 33/1994, începând cu declararea utilităţii publice de autorităţile competente, iar probele dosarului nu confirmă declanşarea acestei proceduri.
Drept urmare, competenţa de soluţionare a pricinii, cu o valoare sub 150 milioane lei la data promovării acţiunii, aparţine Judecătoriei Târgu-Jiu, sens în care se va admite recursul, se va casa Decizia atacată, stabilind competenţa în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul T.R. împotriva deciziei nr. 10 din 5 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează şi în fond stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 651/2003. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 66/2003. Civil. Dizolvare societate. Recurs → |
|---|
